POST-SCRIPTUM IV

POST-SCRIPTUM  IV

 

Ceea ce veți citi mai jos stă sub semnul vorbelor unui mare om de duh al românilor: părintele Arsenie Papacioc:   “Mare meștesug e să fii om”

 

P.S. 1 – O săptămînă neagră, în mijlocul verii… Cel mai mare duhovnic, în viață, al României, părintele Arsenie Papacioc a pornit către Marea Lumină, aflată la capătul Cărării Împărăției. Anii lungi de suferință în temnițele comuniste au scobit adînc în sufletul blajinului părinte care mai aprig și-a întărit credința în Dumnezeu și-n puterea lui tămăduitoare. Multe, nenumărate suflete și-au găsit alinarea în vorbele pline de duh ale duhovnicului de la malul mării, vorbe care, pline de tîlc, au luminat calea atîtor și-atîtor trecători prin astă viață. “Îmbracă-te în adevărata smerenie și vei cuceri sigur cerul… Dumnezeu își are locul în slăvile Cerurilor, dar se ‘complace’ să locuiască într-o inimă smerită.” “Dumnezeu i-a încredințat omului marea răspundere să supravegheze întreaga Creație” zicea părintele, și smerenia îl apropie pe om tot mai mult de Dumnezeu: “Omul smerit poate să miște și astrele: creștinul nu numai vede stelele, el le poate-atinge cu mîna”. Chiar dacă, în tulburata-i existență pămînteană. a sorbit și din cupa învingătorului (“am făcut și sport și-am fost vedetă: gazetele mă numeau pantera blondă”), nimic nu s-a ridicat la nivelul Crucii, al suferinței. “Prin suferință, omul reușește să stea de vorbă cu sine mai precis decît în orice altă situație”. Și gîndul cel mai profund și luminos: “Fără iubire nu se poate face nimic”.

Pe același drum spre Lumină și Adevăr a plecat și poetul Mircea Ivănescu. Poezia românească a mai cîștigat un loc în galeria universalității prin pașii de-nceput în postmodernism, pe care Mircea Ivănescu i-a versificat în poemele sale. Și asta n-a fost de-ajuns. Fin cunoscător al sensurilor profunde ale limbii, Mircea Ivănescu rămîne în memoria cititorilor și ca un excepțional traducător. Limba română și-a cîștigat un plus de respect (și mai mult de-atît) prin forma în care ideile lui Joyce, Scott Fitzgerald, Kafka sau Faulkner au vazut lumina tiparului în  România, datorită traducerilor lui. Eu recunosc că mă bucur de privilegiul de-a avea în bibliotecă și de-a fi citit aceste cărți traduse de Mircea Ivănescu. Și poate că i-am înțeles mai bine pe Joyce sau pe Kafka tocmai datorită acestui minunat mînuitor al metaforei. Într-un asemenea moment, o întrebarea tragică este inevitabila: se mai citește așa ceva astăzi? SE MAI CITEȘTE ASTĂZI?

Dumnezeu  să-i  aibă-n preajma sa, în LUMINĂ!

P.S. 2 – În acest sait, scriam, cu puțin timp în urmă, despre flatulațiile penibile ale unui palavramentar roșu mioritic: dublajul tuturor filmelor în limba română (vezi articolul Nu se-aude titrajul). Individul e perseverent în eroare și a recidivat. Ce-a mai flatulat mintea-i odihnită: “În toată lumea, în toate ţările civilizate în special, intelectualul este de stînga.“  Găinile s-au oprit din clocit, iar curcile s-au pus pe oftat (de rîs, nu mai rîd de mult, în România). “Cetățeanul ăsta e normal?” și-au pus ele întrebarea.

Firească întrebare, pe care și-o pune, firesc, și orice om… normal. Mai ales, după ce flatulentul gînditor în Parlamentul României si-a completat emanația: “Adrian Păunescu a fost un om de stînga, un intelectual de stînga. Aproape că poate fi un pleonasm în concepţia mea, pentru că nu pot să accept ideea că un intelectual poate fi de o altă orientare”. Chestia cu “neputința” se poate rezolva la un psiholog. Sau un psihiatru, mai degrabă. Chestia cu aprecierea poziției poietului curții cizmarului – “om de stînga” – e relativă. Eu aș spune “om de NIMIC”, adică un lingău de cea mai  joasă speță. Și un complice la crimă (situație pe care doar Dumnezeu a rezolvat-o… parțial). Cît despre reperele în spațiu – stînga, dreapta, sus, jos –  ele există doar în  “țările bizare” după gîndirea flatulentă a  palavramentarului rătăcit prin cea-mai-urîtă-cladire-din-lume: Parlamentul României. Sinistru specimen!…

P.S. 3 – Jurnalicii patriei sînt la datorie chiar și atunci cînd asfaltul e mai modelabil ca plastilina și nu iartă nici un moment să ducă-n derizoriu total ce-a mai rămas din biata noțiune de ZIARIST. Mai deunăzi, pe un post central de dezinformare tv., erau trecute în revistă știrile zilei: CANICULA NU VREA SĂ PLECE, urmată de-o replică care (caco voită – STOP COMENTARII! – pentru analfabeți: nu există cacofonie ÎN SCRIS!!!)-ti dă fiori: CORNEL FUGARU A PLECAT. Bebe Fugaru (Dumnezeu să-l odihnească) cred că și-a făcut cruce acolo SUS, cînd a citit imbecila formulare. Prostie crasă? Cinism?

Și asta n-a fost tot: CU BRICEAGUL ÎN INIMA FAMILIEI suna următoarea știre care pe Alfred Hichcock l-ar fi lăsat cu gura căscată. Aici  a fost si-o transmițătoare locală de vorbe (nu-i pot spune reporteră pentru că REPORTERII mă pun la acatist, și nici corespondentă pentru că vocea feminină nu coresponda cu nimeni și nimic) care, la un moment dat, era, săraca, în pragul orgasmului. M-am întrebat brusc dacă nu era, cumva, parte din… “inima familiei”.  Pe aceeași linie… întreruptă cu cea mai firavă urmă de meserie, pe un post de știri… ireale tv., am reținut și diagnosticul de “ruptură de coloană cerebrală” (într-un tragic accident) transmis “videotelefonic” de-un corespondent al cărui nume era pronunțat de prompteristă precum apelativul drumeților montani: Olariuuuuuuuuu! Doamne, iartă-i (deși știu ce fac), dar judecă-i foarte aspru pe cei care-i pun să facă (și care habar n-au despre ce-i vorba!)!!!

P.S. 4 – E o vorbă cu urcatul scroafei în copac. În spațiul mioritic, scroafa, deja, împroașcă cu dejecții întreaga pădure. Sîntem plini de vești, precum cîinii “comunitari” de căpușe, că UE e cu nervii-n pioneze, cînd vine vorba de ”justiția română”. Și pe bună dreptate. Posturile de dezinformare tv., cu o perseverare în imbecilism rar întîlnită, au un respect… ieșit din comun pentru toți bișnițarii pretinși afaceriști, pentru toți infractorii, spălătorii de bani și de alte delicte de se sperie și urșii polari, pe care nu-i slăbesc din tratamentul ”domnesc”: “Domnia sa a spus… Domnia sa a făcut…”

Și uite-așa, în  țara asta, domnia PROSTIEI e generalizată! Asta e grav, dar și mai grav e cînd acest tratament… “diplomatic” e aplicat unor indivizi care recidivează în comportamente sancționate drastic și imediat pe oricare meridian REAL DEMOCRATIC  de pe planetă. Cetățeanul român csibi barna e mai cunoscut ca calu’ breaz pentru ieșirile-i extremist naționaliste. Pentru spînzurarea unui simbol national (Avram Iancu), fapta comisă de individ cu oarece vreme-n urmă, ar fi fost judecat în regim de urgență în oricare tribunal DEMOCRATIC din lume.

În România, ne-am facut că plouă (să nu lezăm parteneriatele partinice). Faptele ipochimenului au continuat, pentru ca azi să se dea-n stambă cu un nou “scăndăluș”: niste obiecte cu inscripții și desene iredentiste, pe care le vindea în centrul orașului Tușnad (cu un prilej bine ales!). L-a durut în bască că i s-a confiscat marfa. Și de ce nu l-ar durea dacă vocea autorizată a udemereului consideră că, pentru a avea succes, autonomia “ținutului secuiesc” (ce {bip} o fi aia?!?!?!?) trebuie sprijinită de Budapesta. Dejecțiile scroafei peste pădure sînt clare – pădurea (=justiția română și organele statului român) tace mîlc. Sau se face că lucrează (ca acei jalnici figuranți, în studioul 4 tîvîrî, la artificiile din ’89).      

7 Responses to POST-SCRIPTUM IV
  1. Este o mare incantare sa-ti citesc comentariile!

    • Ești binevenită oricînd, împreuna și cu alți prieteni întru simțire și gîndire. 🙂

  2. Intr-adevar, „Fără iubire nu se poate face nimic”! Si noi spre lumina! Cu iubire!

  3. Imi pare rau de Parintele Arsenie Papacioc. 🙁 Dumnezeu sa-l odihneasca!
    Referitor la P.S.2: Palavramentarii se lauda ca sunt de stanga, dreapta, sus, jos, de parca ar mai exista vreo diferenta. Pe cine incearca ei sa pacaleasca?
    In ceea ce priveste P.S.3, parerea mea este ca nici cei care au scris stirile nu stiau ce vor sa scrie, de fapt, de aceea le-a iesit in halul ala.

  4. Dumnezeu sa-l odihneasca pe Arsenie Papacioc!… Un mare om. De asemenea, pe Mircea Ivanescu. Cat despre PS-urile 2 si 3, ar fi prea mult de scris… Indignarea ta e justificata, dar dupa 21 de ani nu stiu prea bine ce s-a schimbat… in bine.

  5. Ti-as sugera un P.S. 5 cu bis. Ceva despre “revolutionari” si pensiile lor “meritate”. Zi, ca stii multe!
    Cit priveste P.S.2, personajul nu merita atentie. Ar fi avut, poate, dreptate daca spunea ca intelectualii de stinga sint de stinga!?
    Cum zicea Maestrul Profeta (ma repet):”muzica e de doua feluri: usoara si SO/caci”!

    • @Neubius – Știi bancul cu “Mi-e o scîrbăăăă!”, replica tipului care încearcă să se ușureze, cu ajutor, într-un wc public… Știu destule, încît unii să mă calce cu avionu’ pe bucla de parcare. Într-ale meseriei, sînt bun de călcat la colțu’ străzii! ȘTIU FOARTE MULTE!!! Eu zîmbesc tandru și le dau intensiv 4M!!! N-am să scriu despre gunoaiele “revoluției” pentru că nu mai interesează pe nimeni. Sînt calcule foarte precise: au trecut deja 21 de ani. “Cît o să mai trăiască ăștia care ȘTIU?” Habar n-au leprele că ĂL BĂTRÎN are alte calcule și.. alte previziuni. Cît privește flatulentul palavramentar, are, deja, aere de muscă pe cel mai înalt {bip}. 😉 🙂 😉


[top]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

UA-23386192-3