Get Adobe Flash player

 Reset & Format!

 

Peisajul MEDIA din România contemporană e precum o dezolantă pîrloagă pe care, în drumul lui diurn, pare că şi Soarelui i s-a făcut lehamite s-o mai pîrjolească. Şi asta pentru că cei 27 de ani scurşi de la “focurile de artificii” din ’89 n-au fost de-ajuns pentru alinierea la standardele internaţionale pentru ceea ce, în spaţiul occidental, se cheamă MEDIA “de calitate”. Afirmaţia e generalizatoare şi, cu atît mai mult, are în vedere procentul majoritar din fenomenul MEDIA mioritic. Nu vă inflamaţi, că rezerv Cezarului ce aparţine Cezarului! Merită şi trebuie spus că există, în România, şi condeie “de calitate”, ca şi realizatori audio-video “de calitate”, ei făcînd parte din categoria minoritară a PROFESIONIŞTILOR. Realitatea (care n-are nevoie de statistici sau sondaje doveditoare) e că despre aceşti profesionişti se vorbeşte puţin şi foarte puţin. Meritele lor incontestabile sînt apreciate de-un public cu aceeaşi caracteristică: “de calitate”, PROFESIONIST, care, la rîndu-i, e minoritar. Ceilalţi, “majoritarii”, sînt în centrul atenţiei… majorităţii publicului: nimicnicia lor merge mînă-n mînă cu a politicienilor (pentru zona mioritică, temenul “politruci” e mai realist, mai adecvat) şi toarnă miere pe gingii unui public din ce în ce mai dependent/manipulat şi mai idiotizat.

 

“Cel care se laudă că oferă ceea ce crede el că vrea publicul
creează, adesea, o nevoie iluzorie de standarde mai scăzute, 
pe care, apoi, o va satisface” 
1924, John Reith, director general al BBC 

 

În urmă cu mai mult timp, am nimerit pe un portal deschis TUTUROR postărilor de pe planetă, în care ziarişti de prestigiu dădeau sfaturi dintr-ale breslei. Chestia este relativ pozitivă (aprecierea ar fi totală, în momentul în care, în aceleaşi conditii, piloţii de avioane ar da sfaturi de pilotare, aplicabile imediat de către oricine). Pe undeva, chiar dacă acord circumstanţe atenuante pentru situaţiile extreme menţionate, consider că această “acţiune” nu face decît să consolideze aprecierea de penibil amatorism aplicabilă, îndeosebi, unui procent apreciabil al mijloacelor de comunicare-n masă (MEDIA) din România. Apropo, MASS-MEDIA e un pleonasm… jenant! Dar folosit, cu sîrguinţă, de toată şleahta de analfabeţi de mai jos!…

 

De fapt, publicul larg are ceea ce merită. Consumator de MEDIA e oricine, dar NU ORICINE POATE FI REALIZATOR ÎN MEDIA, tot aşa cum toţi şoferii sînt, în primul rînd, pietoni, dar nu toţi pietonii trebuie să fie şoferi. Cunoașterea viciată și incompletă a alfabetului meseriei care se numește PRESĂ (inclusiv presa online) își arată sinistrele-i roade. Pregătirea profesională extrem de precară a celor implicați exclude asocierea cu “profesionism”. Diplomele din hîrtie recondiţionată obţinute, în timp record, de la ghişeele diverselor edificii particulare de profil, dau multora suportul de-a se numi “oameni de presă”. E doar tupeu. Ordinar! Unii chiar se cocoaţă bine pe cîte-un scaun (cu suport politic, evident) şi se trezesc dînd dispoziţii altora care, altfel, nu i-ar băga-n seamă nici cît o flatulaţie de stăncuţă! Iar ca să fie-n ton cu trend-ul mioritic socio-politico-contemporan, îşi mai lipesc, cu scoci, pe piept şi cîte-un titlu de… “doctor”!!! Pînă şi furnicile grăbesc pasul de scîrbă şi refuză să-şi mai pună tampoane la ciclu, iar copacii nu mai fac faţă la ce de scroafe cocoţate!!!
Conceptul de “ziarist” s-a degradat, în ultimii ani, într-un asemenea hal, încît numai cine nu vrea nu ajunge să fie “reporter” (şi de “investigaţie”, pe deasupra!!!). Boala diletantismului în MEDIA din RO s-a cronicizat, iar efectele sînt dezastruoase. Nu sînt avocatul breslei, dar aceste efecte le resimt şi în calitate de consumator de MEDIA. Ca să-l parafrazez pe Mark Twain, dacă nu consum MEDIA, sînt neinformat. Dacă consum, sînt dezinformat! Presa, televiziunile, radiourile din România sînt, în majoritatea lor (introducerea articolului mă scuteşte de reluarea acestei precizări), la pămînt (unele, chiar mai jos), iar publicul e arătat cu degetul de aceşti impostori în meserie ca fiind principalul vinovat (“Asta vrea publicul!”). Nimic nou, în mileniul 3, ţinînd cont de remarca directorului general al BBC, făcută în… mileniul trecut: “Cel care se laudă că oferă ceea ce crede el că vrea publicul creează, adesea, o nevoie iluzorie de standarde mai scăzute, pe care, apoi, o va satisface” – scria, atenţie!, în 1924, John Reith, director general al BBC. Există, fără-ndoială, şi un maaaare segment de public stupid (reţelele de “socializare” şi forumurile sînt pline de emanaţiile lor fetide), dar acuzaţia e falsă.
 

Cît despre deontologie… Se cotcodăcește permanent și incoerent, maimuțărind așa-zise “modele” continentale și transoceanice. Și ăia au uscăturile lor, dar aici, pe mioriticul plai, nu există decît codri întregi de uscături!…. După 27 de ani, e deprimant să constați asemenea “progrese”. Înfieratul “limbaj de lemn” s-a transformat într-un găunos limbaj contondent, agramat și incult. Se vorbește execrabil (și sînt blînd în exprimare) în limba română (inclusiv intonaţia şi frazarea), se practica deseori mîrlănia verbală, iar manipularea mîrșavă a atins cote inimaginabile (în egală măsură sînt implicate PROSTIA și PERFIDIA). Și asta pentru că cercul e foarte vicios. Cunoscînd maxim cîteva litere disparate din numitul “alfabet”, foarte mulți se cred de-a dreptul… “romancieri”, demni de NOBEL! Aparițiile lor pe ecrane sau alte suporturi MEDIA sînt jalnice – capetele vorbitoare sînt aceleași, adeseori hidoase, lipsa de idei s-a cronicizat, iar exprimarea verbală dovedește că trecerea prin școala primară a fost mai mult decît facultativă. Se practică agresiv, la ceas de noapte, bădărănismul graseiat, ca şi aşa-zise spectacole clovnicăreşti, cu iz de handicap, spre deliciul mutanţilor care iau, periodic, cu asalt superbăcăniile care lansează, la preţuri promoţionale, hîrtie igienică recuperată si recondiţionată.

 De fapt, totul se reduce la o inimaginabilă manipulare, din partea unor analfabeţi şi într-ale meseriei. Există meserii onorabile (chiar şi pe scările de la metrou) în care reporteraşii de teren (jalnici puberi) sau încropitorii de “ştiri de presă” (scrisă, video, online – aceeaşi pastă) ar putea să se-avînte cu şanse de reală reuşită. Altfel, calcă apa cu spor şi inutil… Deunăzi, am auzit, într-un soi de promo, la DIGI FM, ceva de-ţí ridică părul pe cerul gurii: “noi MEŞTERIM ştirile”, o mărturisire sinceră de MANIPULARE şi de crasă prostie, în acelaşi timp. Așa-zișii “moderatori”/”crainici” au invitați pe măsura lor, iar cei din spatele camerei (“ciclopului”) sînt cu mult mai jos decît cei aflați “la cadru”. Sau… Cu mult mai odioși. Dacă nu-i prostie, e calcul precis și rece de idiotizare accelerată a acestei nații. La nivelul decizional e adevăratul MANIPULATOR! Căci nătîngismul profesional face casă bună cu felaţia extazică a fagurilor cu miere fetidă ai Puterii. Cea fără de margini!

La nivelul prostiei, amatorismul în MEDIA face prozeliți într-un ritm mai accelerat decît rata reproducerii șobolanilor, iar privitorii/auditorii/cititorii sînt îndemnați să încerce și ei (în fapt, oricine poate fi jurnalic în ziua de azi – nu ziarist, atenție!). Nivelul profesional extrem de coborît în MEDIA face victime, în rîndul manipulaților, de proporțiile unui genocid. Golirea accelerată a creierelor generează manifestări fizice şi verbale care rămîn în memoria arhivelor (triste mărturii pentru urmaşi), dar afectează grav generaţiile contemporane. Gabriel Liiceanu, în excelentul articol România gurilor știrbe, sintetizează sinistra stare de fapt: “Astăzi gâdele nu te mai bagă cu capul în hârdău; astăzi el are aerul pios al unui misionar, are indignarea în gât și marile cuvinte ale umanității – cinste, adevăr, dreptate – pe buze. Astăzi, fecalele sunt pregătite pentru a fi înghițite cu creierul. Iar rezultatul este magnific: un post de televiziune transformat în centru de reeducare avariază, în câteva ore, mințile câtorva milioane față de cele câteva sute, în câțiva ani, dintr-un lagăr de reeducare. Mai rău: prin ingredientele de tabloid pe care le introduc în noua dietă excremențială destinată „consumului spiritual” – prin calomnie, linșaj public și senzaționalul de mahala –, aceste canale ale jurnalismului infracțional produc pe bandă, în numele „libertății de expresie”, victime addicted, care își revendică porția de drog în fiecare seară.”

Tabloul orwellian n-ar fi complet dacă n-am aduce la prim-plan şi cohorta de guru-işti şi anal-işti (politici sau… pur şi simplu) care invadează ecranele tv., undele radio, spaţiul virtual şi multîngăduitoarea hîrtie tipărită, mai ales în momentele de breachingnevs (ce {bip} o fi aia?!?!) naţionale sau planetare. Ei se auto-consideră (iar rinocerii iau aminte si repetă) “lideri de opinie”!!! Şi glăsuiesc cu atîta autopresupusă adîncime, încît şi groapa Marianelor devine invidioasă!…  Firul e tăiat, săracu’, nu în 4 sau 44, ci în 666, ca să moară şi demonu’ aferent de necaz! Iar piua în care se bate apa îl desfiinţează, pur şi simplu, pe bietul hidrogen, ăl care a stîrnit mînia “celebrului” europalavramentar penal şi incult, pre numele lui Severin. Unul, de pildă, care pelticăieşte tot felul de nerozii, unduindu-se după emanaţiile politice mai ceva ca salcia lui Pascal, nu-i slăbit de jalnicii lui adulatori din apelativul “maestre”. Măgaru’ lui Arghezi e vînăt de invidie!… Unii sînt chemaţi “la cadru” (ca nişte guru-atotştiutori-într-ale presei, vieţii, sportului şi ciclului la mangustele pensionare şi, în mileniul trecut, mari admiratori ai plantatorilor de panseluţe luminate de lămpaşe miniere), e drept, iar chemătorii calcă mai abitir în străchinile presei. Da’ dă bine la audienţă! Că doar aia ne interesează: gurile căscate! Şi banii!

Alţii… nu trebuie chemaţi, în mod special, că sînt ai locului şi-şi joacă, cu multă emfază şi profund cabotinism, rolurile. Pînă la ridicol total!… Unul, de pilda, (de la un post tv. în insolvenţă, cu proprietar beneficiar, pînă mai deunăzi, de vorbitor şi meniu la sufertaş), care glăsuieşte, uneori, dintr-un jilţ minoritar, ne făcea cunoscut (citat fiind în spaţiul virtual al Internetului) că “vor fi cel puțin 10 camere de transmisie, două CARURI și un FLY” (la sărbătoarea naţională, pare-mi-se). La acelaşi post tv., mai sînt şi alte exemple de adînci analizatori (sau anal-işti, cum vă sună mai corect), molcomi în gîndire şi exprimare, dar care n-au nici o legătură cu presa (cum bine replica, obiectiv, fostul şef al statului, în cursul unei discuţii loco cu un asemenea exemplar). Dacă ar fi singurul emiţător tv., n-ar fi o mare nenorocire, dar masa-i bogată şi urît mirositoare şi la oricare “sticlă” te-ai uita, ghiceşti, în spatele oricărei afirmaţii sau atitudini, motivarea politically correct. Atîta vreme cît se aplică conceptul politically correct, se aplică şi explicaţia sintagmei, premiată de americani: “Corectitudinea politică este o doctrină cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, promovată de media oficială, care susţine că este posibil să apuci o bucată de căcat fără să te murdărești“. Îmi vine-n minte o remarcă a fondatorului celebrului premiu omonim, Joseph Pulitzer, acum mai bine de 100 de ani: “O presă cinică, mercenară şi demagogică va produce, în timp, cetăţeni de aceeaşi speţă, la fel de joasă”.

 

“O presă cinică, mercenară şi demagogică 
va produce, în timp, 
cetăţeni de aceeaşi speţă, la fel de joasă”.
Joseph Pulitzer 

 

Nu sare gardul din incintă, ci, mai mult, punctează în cursa generatoare de miazme, televiziunea devenită “de stat” a plaiului mioritic, care este sufocată, pur şi simplu, de adunătura fetidă de impotenţi profesional, jmekheraşi care nu numai că n-au dispărut la cinica “reorganizare” din 2012, ci şi-au sporit numărul prin cohorta de sugători de zerouri, plini de aere mai ceva ca o balenă eşuată şi stătută, pe care actuala şi vremelnica conducere afiliată Puterii (numai proştii se cred veşnici pe scaune) i-a pripăşit de pe la diverse staţii tv. sub-sub mediocre (aprofesioniste). De ce? Pentru că aşa vrea Partidu’! Ăla de e-n toate cele ce sînt!

 

 Nu-i nevoie de filozofii şi demonstraţii exhaustive pentru a afirma că limba reprezintă unul dintre însemnele definitorii ale unei naţii, dacă nu cel mai important. Or, în contextul în care CUVÎNTUL, elementul cheie în oricare formă MEDIA, este desconsiderat şi negativ manipulat, în virtutea unei precare pregătiri profesionale, naţia intră în ceea ce cardiologii numesc FIBRILAŢIE. Poate fi fatală!… Un apel la 112 e ineficient, cît despre o revoluţie, slabe speranţe! De ce? “Românii se pregătesc să încingă grătarele, pentru o petrecere pe cinste, pentru că gradele din termometre – peste douăzeci şi una, în permanent conflict cu mercurul din termometre, anunţă călduri năpraznice, cu un impact devastator ce a făcut prăpăd şi un număr spectaculos de morţi disipaţi pretutindeni, cu picioarele încarcerate, devenite virale pe internet, victime aflate într-o stare incompatibilă cu viaţa, ţinînd cont de locaţia leziunilor, printre victime fiind şi-un bărbat de sex masculin, semnatar al unui contract de mentenanţă, ce şi-a făcut formarea în cadrul poliţiei, după care a fost relocat, la sugestia unei specialiste în mindfullness, şi asta după ce condusese, într-un meci de tenis, cu 1 la 2.” Săracii!… Săraca limbă română!!!…

 

Aţi obosit? Urmează turnanta finală, atenţie: “Unul dintre indicatorii de succes ai unui apel este numărul de aplicații în raport cu numărul de proiecte finanțabile.” Acest enunț (de pe un portal MEDIA), pentru un vorbitor de limba română, e cel puțin… cețos, ca să nu spun de-a dreptul stupid. De oarece vreme, prin filiera multinaționalelor și a altor analfabeți într-ale limbii române, cetățenii României “aplică pentru” (???!!!) diverse situații (prin exprimări în locuri PUBLICE!!!!), în loc SĂ SE ÎNSCRIE LA UN CONCURS, SĂ DEPUNĂ UN PROIECT – exprimări FOARTE NORMALE ȘI CORECTE ÎN LIMBA ROMÂNĂ MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ. Verbul “a aplica” (prin explicațiile DEX tipărit!!!) are în vedere o lege, o regulă, un tratament (care SE APLICĂ) sau, în mod foarte concret, o vopsea care ” SE APLICĂ în mod uniform pe o suprafață”. Sau, în situaţii… extreme şi… colocviale, “a aplica {bip} pe clanţă!” Am dat exemple minimale. “A aplica pentru un proiect“, în limba română, e o TÎMPENIE LINGVISTICĂ!!!  Prin urmare, filologic vorbind, nu-i vorba de folosirea unui barbarism (exprimare foarte academică), ci de-o crasă incultură şi-o extrem de agresivă manipulare. Nu eu o acuz, ci neasemuita bogăție a limbii române! Nu eu o acuz, ci neasemuita bogăție a limbii române! Nu eu o acuz, ci neasemuita bogăție a limbii române! Nu-i o greşeală de redactare, ci o accentuare a unei realităţi pe care nu trebuie s-o ignoraţi! Trecerea cu vederea a unor asemenea aberații, ÎN MOD REPETAT, transformă prostia într-o normă. Si România se îndreaptă catastrofal, în mod accelerat, spre așa ceva.

Din MEDIA a izvorît și proliferat, mai ceva ca ciuma, imbecila exprimare CA ȘI – a făcut ravagii printre palavramentari şi funcţionarii publici, dar s-a impus, precum emanaţia sconcsului, chiar şi-n enunţurile atîrnate pe ziduri şi pereţi şi-n vocabularul omului comun de pe stradă, care se simte… “în pas cu timpul” dacă vorbeşte agramat, cum a auzit el la televizor. MEDIA, prin slujitorii ei de {bip}, a generat şi promovează agresiv şi stupida exprimare DOMNIA SA / DOMNIA LUI / DOMNIILE LOR (în locul fireștilor forme pronominale EL, EI, DUMNEALUI, DUMNEALOR), forme folosite cu multă duioșie și handicapat respect mai ales în cazul infractorilor, puscariașilor și pușcariabililor din palavramentul RO. Tragedia sinistră e că acelaşi handicapat respect pare să fie manifestat verbal chiar şi la nivel academic. Cu ce academicieni avem de-a face în România, fără comentarii!… Ce oroare!… Culmea prostiei în domeniu: chiar și despre defunctul “cizmar din Scornicești”, un cap blond vorbitor / crainică se exprima, pe “sticlă”, cu “DOMNIA SA”!!! Scabros!… Exprimarea “doamnă MINISTRU” (într-un program al unei televiziuni pretinse de “ştiri” şi aflată-n subsolul limbii române), în raport cu FOSTA ministreasă Andronescu (sinistră prezență în conclavul educației din RO) e tipică pentru o nație care-o numește pe nevasta generalului “doamna general” (“dna. GENERAL şi dna. COLONEL (…) au fost împreună la Paris” ne aducea emfatic la cunostinţă un palavramentar). Atitudinea “fostei” e simptomatică – același apelativ l-am auzit din gura capetelor vorbitoare pe ecrane și cu alte ocazii, în prezența altor invitați “foști” (miniștri, președinți, ambasadori, directori etc.) care se luminau la față, auzind slugarnicele apelative… “foste”. Slugărnicia și prostia derivă din aceeași familie cu miros fetid. Cercul e, într-adevăr, extrem de vicios. Ieșirea din el înseamnă, în primul rînd, pentru cei în cauză, acceptarea SCHIMBĂRII. Totul depinde esenţial, însă, de cei care citiţi RESPONSABIL aceste rînduri. În lumea şi era ciberneticii, se spune RESET & FORMAT.

 

 

Leave a Reply

Caută

Calendar

Meteo

12/12/2017, 19:54
Senin
Senin
8°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 70%
Vânt: 1 m/s V
Răsarit: 07:43
Apus: 16:36
Prognoza 12/12/2017
Zi
Înnourat
Înnourat
12°C
More forecast...
 

Meciuri celebre

EZ Search by Chessgames.com