Stupid people (II)

Stupid people (II)

 

Dacă nu vă uitaţi la televizor, bine faceţi. Eu TREBUIE să mă uit. Asta e. Există şi o parte pozitivă: mi-am educat răbdarea la extrem şi, în general, consider ca toată viaţa voi avea ceva de “cumpărat”, chiar şi de la proşti. Şi la televizor parcă sînt mai mulţi decît în procentele alea repartizate nu-ştiu-cum, după ştiinţa lui Murphy. Atenţie, însă! Nu confundaţi prostia cu perfidia!

Uitîndu-mă eu la un post pretins de ştiri, numai ce-l re-văd (e mai tot timpul) pe Andon S. vorbind despre un anumit partid actual, pe care-l considera un “partid monolit”. A urmat o precizare care m-a lasat siderat: “Scuzaţi cuvîntul urît.” Care cuvînt… “urît”: partid sau monolit? Aşa repede o fi  uitat Andon S. de “tăria de monolit a partidului” din care făcea parte predecembrist? Sau s-a lovit de “limbajul lemnos” şi l-a durut?!

 

 

 

“Lemnele” contemporane sînt mult mai multe şi mai dure.

 

 

 

Să continuăm. Pe acelaşi post tv., am surprins o intervenţie a unui palavramentar român cu diurnă la Bruxelles, care, nici mai mult nici mai puţin, îl compara pe nemuritorul nostru Ilici I. (zis și “Kermit de România”) cu Ionel Brătianu care, zicea palavramentarul nostru, “conducea partidul din sufragerie”. Din înaltul cerului, sînt sigur că Ionel Brătianu l-a iertat pe “alesul” naţiei, care rămîne în memoria românilor prin atitudinea publică necruţătoare pe care a avut-o, aflînd el că hidrogenul bate oxigenul, în formula apei. Asta se iartă mai greu. Acelaşi Ilici pomenit mai sus, declara ritos într-o altă intervenţie video (astea le plac lor cel mai mult) că şi-a “declinat dezavuarea”. Fără legătură cu… declinările limbii române şi cu sensul mesajului, dar “dă bine” să te sluţeşti verbal, în locul neaoşului “am declarat că nu sînt de acord cu”.

Un alt palavramentar care calcă-n străchinile limbii române a debitat, pe acelaşi post tv. (e campion la stupidităţi), sintagma “în ce privesc domenii de activitate…”, habar n-avînd că respectiva construcţie  e… invariabilă: “în ceea ce priveşte”, echivalentă cu “referitor la”. În zona formelor invariabile şi a celor impersonale se include o altă stupidă greşeală care abundă pe toate canalele media şi-n vorbirea cotidiană: verbul a trebui e impersonal şi forme precum “ei trebuiesc şcoliţi”, “el trebuieşte să înveţe limba română” sînt aberante. Dar EXISTĂ! Ce enormităţi se mai debitează pe canalele media? La un post tv. cu pretenţii, un reporter pre numele lui Bufnici  ne anunţa că “accidentele s-au redus dramatic”. Tipu’ o fi vreun sadic sau masochist de gîndeşte aşa. Sau e un anglofil stupid. Asta pentru că fraza lui, în limba mioritică, ar fi trebuit să sune “accidentele s-au redus spectaculos”. Dar nu e singurul care face retroversiune română – engleză – română. Şi prost.

Un corespondent din ţară, cu nivelul de cultură subţire cît firul de păianjen, ne anunţa că “primăria a plantat mai multe rondouri de flori...”. Mi-e milă de el: dacă pînă la vîrsta lui nu ştie diferenţa între “rond” şi “rondou”, precis ajunge parlamentar… Un alt corespondent cu grave probleme de dicţie (care-ar trebui să vorbească doar cu un creion între dinţi) ne spunea că “pompierii au nevoie de spaţiu pentru A ÎŞI desfăşura activitatea”. Băiatu’ a călcat rău de tot pe  bec. E unul dintre cei mulţi care citesc în faţa camerei cartoane scrise de ei sau de alţi proşti şi care n-au învătat în şcoala primară ce-i aia CRATIMĂ! Cuvîntul vine din greacă şi reprezintă o liniuţă folosită ca semn grafic pentru a lega două cuvinte care se pronunţă împreună. E imposibil de pronunţat A ÎŞI (desfăşura), SĂ O, SĂ ÎL, SĂ ÎI O (spun), SĂ ÎŢI (aduc), SĂ ÎŞI (dea seama) etc., drept pentru care şcoala  primară îi invaţă pe cei care trec pe-acolo că se scrie şi se citeste A-ŞI (desfăşura), S-O, SĂ-L, SĂ I-O (spun), SĂ-ŢI (aduc), SĂ-ŞI (dea seama) etc.

La acelaşi post tv., un poliţist de prin Moldova a vorbit despre “posibilitatea unei electrocuţii” (!!). Doamne fereşte de ce invenţii sînt în stare şi poliţiştii aştia, numai să iasa-n faţă! Probabil că aşa sună mai moldoveneşte decît “electrocutare”, pe care-l folosim… curent. Un alt reporter de duzină ne anunţa limpede că “bănuielile aplanează asupra soţului”. Eu n-am vrut sa… aplanez acest conflict al lui cu limba română. Că o doare şi pe ea, sărmana! Aşa cum o doare ori de cîte ori se simte violată prin folosirea stupidei construcţii CA ŞI, din dorinţa – semn al unei grave inculturi – de evitare a unei presupuse cacofonii. Că vorbitorul habar n-are ce-i aia cacofonie e limpede, iar limba română are modalităţi atît de diverse şi de simple de evitare a ADEVĂRATEI cacofonii, că mi se pare nepotrivit să insist acum. Flagelul CA ŞI nu iartă nici o categorie socio-profesională, dar răspîndacii sînt cei mai periculoşi: jurnalicii, politicienii şi aşa-zişi ”analişti” care au monopolizat ecranele tv. ale patriei.

Un alt corespondent teritorial ne anunţa, recent, o veste tragică: “un cetăţean a vrut să-şi curmeze viata”. Biata limbă română (cetăţeanu’ a ratat încercarea)! Pe acelaşi post tv. de ştiri iReale, un reporter dădea o altă veste dramatică: a derapat un autotren care nu era echipată cu…”. În căpuţu’ lui de ghips, acordul lui “echipată” s-a facut, probabil, cu o inexistentă “maşină”. Că era prea româneşte şi prea simplu să spună “camionul nu era echipat cu…”. “Autotren” sună mai… jurnaliceşte, ca şi “aeronavă” în loc de “avion”. Molière cu ale lui “preţioase ridicole” e foarte actual,  iar “ele” sînt la tot pasul.

O altă ştiristă catastrofală gîngurea despre un depozit de arme în care s-a găsit şi “o mitralieră de companíe” (cu accent pe “i”).  Duduia era, în mod cert, mai familiarizată cu “damele de companíe“ decît cu limba română. Constat că nu există nici un fel de luare de poziţie de către un for competent (minister, academie, CNA etc.) faţă de folosirea abuzivă şi total incorectă a articulării numelor de oraşe, în toate modalităţile de exprimare media. E o prostie generalizată si aştept cu mare interes un eveniment oarecare într-un mare oraş al Canadei, pe care stupizoizii noştri jurnalici să-l relateze astfel: “TORONTOUL se pregăteşte intens pentru eveniment”. Curcile sînt inteligente. Nu mai rîd de toţi proştii.

Într-un război total cu gramatica limbii române este şi o ştiristă al cărei discurs verbal este însoţit, mai întotdeauna, de o gestică nestăpînită, ceea ce te duce cu gîndul la “turistele” de la Mărcuţa. Iată cîteva mostre de stupiditate gramaticală: “în anul două mii douăsprezece” (inutil să mai adaug că exprimarea “pe data de două, douăzeci şi două ianuarie, decembrie….”, în loc de “pe data de DOI, douăzeci şi DOI ianuarie, decembrie…” este foarte răspîndită la jurnalicii stupizi din MEDIA RO), “lucrări executate în sectorul al 4 lea al Capitalei” (duduia neavînd habar de existenţa mai multor feluri de numerale şi modul lor de folosire), “aşteptînd să se debloce circulaţia…”. Mintea ei, oare, se va… debloca vreodată? Şi gata! M-am plictisit de-atîţia proşti şi cretinismu’ lor!…

Vă încurajez să nu vă uitaţi la televizor. Din păcate, singurul mesaj pe care vi-l transmite televizorul actual este AŞA NU! Totuşi, dacă nu vă puteţi ţine-n frîu curiozitatea (masochistă!), nu treceţi nepăsători pe lîngă PROSTIE. Sancţionaţi-o, dar, cu PROŞTII, ţineţi minte un mare adevăr: nu te pune cu prostu’, că te coboară la nivelul lui şi te bate cu experienţa!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

UA-23386192-3