Get Adobe Flash player
albul… imaculat al zăpezii. Zăpada-și are rostul ei: pe munți, dealuri, cîmpuri, în nici un caz în satele noastre cu statut de orașe, înecate în mizerie și nesimțire. Cei dependenți de schiuri, patine și alte șmecherii specifice nu regretă zăpada de pe potecile, străzile, drumurile și șoselele desfundate ale patriei. Ca oricare “drogat” care se respectă, ei își satisfac plăcerea cu orice preț, chiar și pe alte coclauri, dacă condițiile loco nu sînt prielnice.
Cînd nimeni nu se mai îndoia c-o să vină, iată c-a venit. 2012! Despre an e vorba. Sună cam ciudat începutul ăsta, dar și anul 2012 a-nceput ciudat. Dezamăgire mare pentru nostalgicii zăpezii. Sînt mulți care nu concep nunta fără mireasă, ciorba fără borș și iarna fără… zăpadă. Dacă primele două aserțiuni sînt imbatabile, cea de-a treia ține de capacitatea fiecăruia de-a se debarasa de amintiri inutile într-o realitate în care mizeria cotidiană nu mai poate fi acoperită de

2012 s-a dat în spectacol chiar în primele sale minute: focurile de artificii au făcut înconjurul planetei, ștafeta fiind preluată, cu mici modificări (de gust și buget), de pe un meridian pe altul. După risipa de explozii cromatice, pe plaiurile noastre s-a dat iama-n bucate: mult, foarte mult și sățios. D-aia s-au și terminat, bietele, repede și foarte repede. Parcările hiper, super și altor multinaționale… alimentare, de toate dimensiunile, au fost luate cu asalt, imediat după Anul Nou, pentru re-umplerea la refuz a frigiderelor, lăzilor frigorifice, cămărilor, balcoanelor și, în general, a oricărui loc unde poate fi depozitat orice poate fi mîncat.

Românul e un nostalgic incurabil. Nu uită că el a suferit de foame zeci de ani (de Paște, Crăciun, Revelion toate mesele erau, însă, pline ochi!!) și, pînă la viitoarea reconfigurare a genelor pe spirala ADN, se comportă ca atare. Nimic nu mă-mpiedică să cred, însă, și altceva. Colindarea magazinelor poate fi determinată și de lipsa oricărei alte preocupări. Cam tristă constatarea, dar e doar un subtil aspect al manipulării continue la care oamenii sînt supuși. Ei sînt atrași magnetic și subliminal de rafturile cu mîncare (și alte produse de folosință imediată și îndelungată) tot atît de puternic precum sînt atrași de ecranele tv., ale căror dimensiuni vor duce, curînd, la reconfigurarea încăperilor de locuit. Destui români s-au uitat la televizor în noaptea sosirii lui 2012, deși aceleași stupidități tabloidice le văzuseră și anul trecut și acum doi ani și… de mulți ani încoace. Aceleași vedetuțe și vedeței, obosite și obosiți de-atîta tabloidizare mioritică și-au dat întîlnire în toate programele “festive” ale “marilor”, micilor și foarte micilor noastre televiziuni.

Umorul, divertismentul autentic, în general, au dispărut cu desăvîrșire de mult, totul fiind înecat în bășcalie cu iz de mahala și subproduse grosiere ale prostului gust. Cei care au învățat, totuși, ceva din lecțiile crunte ale anilor trecuți, au scos televizoarele din prize și-abia atunci și-au dat seama cît rău poate face inamicul subliminal nr.1, cu “full HD” (mai nou!). 2012 poate fi, în contextul unor energii cosmice pornite de mult pe calea transformărilor, anul reinstaurării adevăratelor valori profesioniste în lumea media – audio, video, scris, Web. Bălăceala amatoricească, în care tot felul de neghiobi își arată, penibil, mușchiuleții a adus media din RO în pragul falimentului. Oamenii normali sînt sătui de tabloidizarea tuturor formelor de exprimare media, mai ales că, în multe situații, sînt aruncați în mlastină și banii lor. În disprețul total al acestei realități, piticii negri cotcodăcesc pe toate teleecranele, avîndu-si drept sustinători doar pe cei care se bucură de zbenguielile singurului neuron care le mobileaza cutia. Craniană! Și cum tot ce-i mult  strică… 2012 e anul “comutării” pe canalul PROFESIONISMULUI!

Românii “verzi” au luat cu asalt sălile de petreceri, cluburile, discotecile, oriunde se poate dansa, cînta, bea și mînca pe săturate. Că doar o dată e 2012 și… sfîrșitul lumii! Sper că n-ați uitat ce v-așteaptă peste vreo 11 luni și ceva: finalul, sfîrșitul sau cum vreți să numiți ceea ce unii bat cu pumnu-n calendar că s-ar întîmpla. Și foarte mulți (că geme lumea de creduli, ca să nu le zic pe nume) încearcă un carpe diem super-intensiv, începînd chiar cu prima noapte a anului-cel-fatal. Cred că maiașii privesc siderați din înalturile Universului și gîndesc: “Ăștia degeaba au GPS, că sînt total dezorientați, sînt pe altă lume… Noi am dispărut cu mult prea devreme, iar ei se-nțelepțesc mult prea tîrziu”.

Ideea unui an cu o asemenea încărcătură nu putea să-i lase nesimțitori nici pe politrucii patriei. Pentru ei, 2012 este o nouă șansă de-a mai da un tun sau de-a mai trage-o țeapă naivului electorat român. Chestia asta îmi amintește de practica chelnerilor de pe litoralul RO (la fel de productivă în secolul trecut ca și-n… vara trecută), care începeau jecmăneala turiștilor chiar din prima zi a sezonului (“nu lăsa pe mîine ce poți fura azi”). 2012 e an electoral, iar lupta pentru ciolanul următor a-nceput încă din prima zi a actualului mandat. Ciuma roșie continuă să fie vioaie, chiar dacă sub măștile neocomuniste se-ascund cadre tinere, care mimează democrația.

Cucuveaua postdecembristă veghează, asemeni lui Jaba, fiecare mișcare din bîrlog și rînjește sinistru la fiecare aniversare a insurecției din decembrie ’89. Și știe bine de ce. Cum au trecut 22 de ani, or mai trece încă vreo 10 și numărul celor care știu ADEVĂRUL scade dramatic. Ce se transmite din gură-n gură se cheamă… folclor.  Și-apoi, mortu’ de la groapă nu se mai dezgroapă. Cinismul e cea mai bună armă împotriva celor care suferă (încă mai suferă) de naivitate. Alianța neocomuniștilor cu pseudoliberalii n-a avut niciodată credibilitate la cei care au mai pus mîna pe-o carte de istorie (situația se exprimă concis prin expresia anus contra naturii), dar jocurile din palavramentul României sînt doar niște jocuri. Sinistre, e drept, pentru un popor, în raport cu ceea ce înseamnă Parlamentul și parlamentarii pe alte meridiane. Alianța de la guvernare își pune și ea mari speranțe în previziunile lui 2012: aranjamente planetare, tranziții galactice, calendare expirate și alte chestii… cosmogonice. Speranțele sînt mari și soluția se-asteaptă de la… astre! Căci de la sol, slabe speranțe.

Pedeleul este plin de cautători de capătuială, pe toate căile, iar suficiența îi dă afară din casă, ca pe toți politrucii noștri, de altfel. Pînă la gradul de politician e cale lungă… Udemereul e neabatut în aplicarea picăturii chinezesti în refacerea nu-știu-cărui-teritoriu visat în coșmarele lor fără sfîrșit. Și vor fi oricind și cu oricine le întreține iluzia. Unepereul rămîne aceeași adunătură de rătăciți în ceața intereselor, trîmbițînd principii oportuniste.

Guvernul își numără sacii din căruță, sperînd ca 2012 să susțină vechea zicală cu îngrășatul porcului în ajun… Chiar dacă unele dintre măsurile guvernamentale au avut urmări pozitive (televiziunile de “știri tabloidizate” fug ca dracu’ de tămîie să dea asemenea informații, chiar dacă sînt “de pe surse” autorizate pe mapamond), oamenii nu uită că “organele” cu mascați au umplut teleecranele cu tot felul de specimene corupte “în fază generalizată”, din “aparatul de partid si de stat”. Neîncrederea oamenilor a crescut exponential, de la un an la altul, contrar opiniilor unor “analiști” care umplu la refuz aceleași teleecrane, iar autoritățile trebuie să gîndească foarte serios luarea în considerare a absenteismului ca pe un răspuns LEGAL și DEMOCRATIC la comportamentul absolut necorespunzător al clasei politice insuficient maturizate, din România.

Fiecare început de drum trebuie să aibă proiectat înainte principiul pozitivității, al binelui. Astfel, drumul e mai ușor de parcurs, iar greutățile, inerente, sînt mai ușor depășite. Este un mod de gîndire care pare ideal, dar el este urmat de mulți planetari. 2012 este un an ca oricare altul, dar… parcă nu-i chiar așa. Cîteva afirmații radicale ale Pentagonului, într-un document “scăpat” pe net, punctează repere faptice ale acestui an, dar nu vreau să vorbesc acum despre asta.

Maiașii au fost astronomi și matematicieni de excepție și, la urma urmelor, au clădit o civilizație.  Dacă ei spun că pe 21 decembrie 2012 se încheie un ciclu temporal, n-am nici un motiv să nu-i cred. Finalul unui ciclu înseamnă, însă, startul unui nou început, iar viața este un perpetuu șir de exemple motivaționale ale acestei afirmații. Este elementul pozitiv major care ne îndreptățeste să vedem 2012 altfel decît un an obișnuit.

Chestiile cu electoralele sînt strict locale, pămîntene și mioritice. Ne afectează, fără doar și poate, dar mulți dintre semenii nostri au un total dispreț pentru toată această mascaradă (pe banii noștri!), știind că startul a fost ratat cu douăzeci și ceva de ani în urmă. Pe de altă parte, lipsa de atitudine este și mai păguboasă, pentru că toată “piesa” se joacă în timpul existenței noastre, iar noi sîntem pe scenă, nu în sală. Fiecare își joacă rolul după liberul său arbitru, dar replicile false ale celor care urlă la rampă ne zgîrie timpanul și, instinctiv, simțim nevoia să le facem vînt în culise. Si dacă n-o facem noi, cine?…   

           

Leave a Reply

Caută

Calendar

Meteo

23/08/2017, 05:21
Nori intermitenti
Nori intermitenti
16°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 77%
Vânt: 0 m/s V
Răsarit: 06:28
Apus: 20:08
Prognoza 23/08/2017
Zi
Parţial însorit cu precipitaţii
Parţial însorit cu precipitaţii
25°C
More forecast...
 

Meciuri celebre

EZ Search by Chessgames.com