Get Adobe Flash player

“Am construit, cu migală, un Univers de Lumină, dar un prost a tras heblul și-a plecat cu siguranța.”

Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

Aţi deschis exact unde trebuia!

Pentru toţi cei care n-au nici în clin nici în mînecă – zice vorba – cu spiritul ludic şi cu simţul umorului, accesarea acestui link trebuie considerată o pură întîmplare.

Cred că este mai mult decît firesc să vă preţuiesc timpul pe care l-aţi investi in căutarea altor detalii care mă privesc direct. In consecinţă, un eficient şi operativ briefing: Album Duminical, Cascadorii Rîsului, 4M, Video (Dracula, Joc, DD, Scorpion, Paris etc…) Magazin, Cerbul de Aur, Cascadorii… Jocului, Made in USA, Tele Estival Camel Planet, Interactiv TeleJoc, Camera Misterelor, Robingo, Roata Norocului, Super Gol Show, Gala Premiilor CLUBULUI ROMÂN de PRESĂ (ediția inaugurală), spectacolul-eveniment TVR – ROMÂNIA FĂRĂ FRONTIERE (2013)… Evident, acestea sînt doar cîteva repere, brand-uri consacrate, realizate de subsemnatul, de-a lungul anilor, în grilele de programe ale televiziunii publice din România (n-am pus la socoteală încă vreo 23 de ani de experienţă în Radio, esenţială pentru configurarea şi consolidarea carierei mele ulterioare în televiziune). La vremea lor, au fost… standarde care au generat audienţă şi au încurajat… dependenţa de televizor. Televiziunea contemporană îşi cere drepturile, indiferent de limba de exprimare, de meridianul geografic sau de forma politică de guvernămînt. Planeta a făcut paşi rapizi din toate punctele de vedere, iar televiziunea, ca modalitate de informare, relaxare şi de antrenare a gîndirii (numai stupizii cred că televiziunea – cu precădere publică – e obligată să culturalizeze), a fost, pare-se, dintotdeauna, cu un pas înainte. Televiziune fără componenta ludică (trăsatură esențială a genomului uman) este de neconceput, mai ales în vremurile pe care le tranzităm. Consider că, genetic, românii sînt dotaţi cu un simţ al umorului… în exces. Ca şi inteligenţa, şi acest simţ este răspindit, însă,… aleatoriu. Unii nu depăşesc nivelul distructiv al… băşcăliei, alţii se zbat undeva, la limita handicapului… Esenţial pentru “omul de televiziune” contemporan este să înţeleagă că TELESPECTATORUL vrea ALTCEVA! Cele 625 de linii ale «micului ecran» (e o metaforă, evident, desfiinţată de realitatea FullHD, UHD, 4K si 3D) sînt tot atîtea culoare pe care pornesc, într-o cursă nebună, nebună, nebună, gîndirea pozitivă şi riguroasă, creativitatea, spiritul ludic, originalitatea, simţul umorului şi, nu pe ultimul culoar, bunul simţ! Şi toate acestea potenţate de-un element esenţial: interactivitatea, fără de care totul seamănă cu Marea Neagră privită… într-un acvariu!

CONTACT

doru@dorudumitrescu.ro

ddsenior@gmail.com

Twitter: Seniordd

Fosta televiziune PUBLICĂ din România şi-a pierdut PERSONALITATEA!!!

 

Am nimerit, în vastul spaţiu Internet, peste un articol în care se punea întrebarea: “De ce nu ne uitam la TVR?”. Din capu’ locului, autoarea articolului trebuie să-nţeleagă că tvr NU MAI ESTE TELEVIZIUNE PUBLICĂ, ci DE STAT!!!!! Autoarea nu-i la prima abatere: a mai publicat comentarii pe subiect, cu aceeaşi informaţie eronată! Poate nu-i convine actualul statut, dar să nu manipuleze… greşit!!! Manipularea e implicită, prin simpla emitere a unei păreri – nu dezvoltăm filozofia oului acum. În ce priveşte subiectul întrebării, contează foarte mult distincţia, întrucît, în calitatea-i PUBLICĂ pierdută, vocea  PLĂTITORULUI DE TAXĂ TREBUIA să fie ascultată!!! Nu mă interesează cui dădea ea, tvr, raportu’ (aleşilor-cui-i-a-ales din palavramentul României), dacă o lege stupidă continuă sa fie aplicată pînă la ziua-de-apoi. Consider că PUBLICUL trebuia să ocupe scaunele din consiliul de administraţie. Pentru că el PLĂTEA, el COMENTA, el DECIDEA! Ca televiziune de STAT, tvr a devenit, oficial, goarna guvernului! Televiziunile PUBLICE din lume au un statut aparte, pe care tvr l-a pierdut cu mult înainte de-a i se lua oficial.

Fosta televiziune PUBLICĂ din România şi-a pierdut PERSONALITATEA!!!

POLITICUL a transformat această citadelă MEDIA într-o jalnică cerşetoare. POLITICUL i-a pus ştreangul de gît şi i-a dat aer să subziste doar dacă ciripea, pe frecvenţele ei, sinistrele şlagăre ale PUTERII. POLITICUL, preocupat doar de respectarea întocmai a partiturii, a înghesuit pe scaunele decizionale analfabeţi profesional. Şi penali, pe deasupra!!! Prostia şi impotenţa profesională n-au cum să nască lebede care să mai şi danseze!!! Aţi uitat circul sinistru – transmis în direct –  care şi-a derulat maleficu-i spectacol de cămin cultural, în săliţa comisiei de cultură, cu agramatele diatribe ale aleşilor-cui-i-a-ales, în “dialog” cu impotenţii pretendenţi la preşedinţia tvr? Aţi uitat?!?!? Păi, de-acolo se trage boala!! Iar primele “ulceraţii” au apărut cu mai mulţi ani înainte!!! Scena asta s-a repetat la fiecare mandat, de 27 de ani încoace!!! Mihai Constantin e un băiat cu bun simţ, dar întrebarea lui (menţionată în articol) e de-o naivitate de… neiertat. Reacţiile celor care dactilografiază pe reţelele de “socializare” sînt previzibile de mai bine de 10 ani şi se înscriu într-o reacţie instinctivă de-a emite o părere, în universul infinit al frecvenţelor Internet. Comentezi, deci exişti! Nu rezolvă în nici un fel problema!! Ea e de fond, nu de formă! Sînt nişte nume înşirate pe-acolo, în articol (unele complet aiurea-n tramvai cu profesionismul de televiziune), dar răspunsul la întrebarea ta, Mihai Constantin, e în INTERIOR!!! Catastrofala avalanşă de impotenţi profesional care sufocă, pur şi simplu, spaţiile din clădirile din Dorobanţilor 191 îşi manifestă sinistrele-i efecte prin programele DE NEURMĂRIT, pe canalele tvr. Submediocritatea este atotstăpînitoare, indiferent de profilul programului pe care-ai vrea să-l urmăreşti. Importul masiv de trepăduşi-reziduuri MEDIA de pe la diverse posturi tv dîmboviţene a potenţat senzaţia de scîrbă, la ideea de-a manevra telecomanda pe frecvenţa tvr (indiferent de canal). Şi-apoi, prost la prost trage! M-am uitat o singură dată şi mi-a venit s-arunc televizorul pe geam!! Situaţie repetată cu toţi aceşti neaveniţi în meseria asta, dar sugători de bani (la greu!!!!) de la impostorii decizionali care, acum, nu mai gestionează taxa de la PUBLIC, ci banii STATULUI. Adică, TOT AI PUBLICULUI!!!!

Televiziunea PUBLICĂ era, repet, o citadelă MEDIA, care-şi confirma valoarea prin audienţa de care plătitorii de taxă erau… “vinovaţi”. Era o confirmare, ESENŢIALĂ, că nu dau banii degeaba! Fiecare program (sau aproape fiecare – să nu exagerăm!) lasa urme precum o carte bună! Şi asta pentru că fiecare program era, prin nivelu-i calitativ, o semnătură a unui PROFESIONIST. Chestia asta a dispărut! Din spaţiul Internet, aflăm că Himalaya de-altadată a coborît undeva, sub călcîiul broaştei, tvr nereuşind, de foarte mulţi ani, să mai sară de nivelul audienţei 0,1!!! Sfaturile celor care şi-au dat cu părerea pe pagina lui Mihai Constantin trebuie privite cu bunăvoinţă. Şi-atît. Nu se-ntîmplă nimic, absolut nimic, cîtă vreme POLITICUL dictează! Fosta televiziune PUBLICĂ din România şi-a pierdut PERSONALITATEA!!!

Din păcate, n-am cunoştinţă de vreo iniţiativă via Internet de ieşire-n stradă pentru salvarea televiziunii PUBLICE din România. Ca n-a fost decît una! Şi prima, din viaţa românilor!!!

 

Doru Dumitrescu
ZIARIST, REALIZATOR TV.  

 

 

 

În fiecare zi, de 27 de ani, îmi spun că nimic din toate câte se petrec în țara noastră nu trebuie să mă mai mire. Și totuși nu contenesc să mă mir. Imposibilul devenit posibil la noi sub forma lucrurilor strigătoare la cer – grotești, obscene sau abjecte pur și simplu – mă ia mereu prin surprindere. Și, de fiecare dată, mă întreb dacă mai există o asemenea țară pe lume. De pildă, poți la o adică să-ți imaginezi un procuror care fură. Dar nu și o țară în care procurorul care fură poate ajunge prim-ministru. La limită poți să-ți imaginezi că fruntașul unui partid pregătește o campanie electorală furând voturi și punând și morții să voteze. (Nu cred să existe furt mai „radical” într-o democrație.) Dar că după o asemenea nemernicie omul rămâne în fruntea partidului, ba se mai și aferează să facă politica țării cu o condamnare penală în buzunar, este tare greu de imaginat. Iarăși, e tare greu să-ți imaginezi că cei mai de seamă borfași dintr-o țară (crema cremelor borfașilor țării, cei mai mulți dintre ei agramați), odată ajunși la închisoare, își scad din pedeapsă scriind „lucrări științifice”. Cum să-ți imaginezi apoi că într-o țară doctoratele ajung „o modă” și că avem zeci de mii de „doctori” cu lucrări plagiate conduse de profesori plagiatori? Dar că există o țară în care un întreg municipiu își alege primar un pușcăriaș și că acesta cere să iasă „pentru două ore” din celulă (cu cătușe la mâini și încadrat de polițiști) cât să depună jurământul în catedrala orașului? Cum să-ți imaginezi că, după o „revoluție anti-comunistă”, foștii securiști ai lui Ceaușescu au pensii între 1000 și 3000 de euro, în vreme ce nenorociții pe care-i hărțuiau își trag zilele cu o sută-două pe lună? Cum să-ți imaginezi că „se dau în folosință” bucăți de autostradă care nu duc nicăieri? Că se fac terenuri de fotbal în pantă? Că politicienii sunt convinși că meseria lor e mai grea și mai riscantă decât cea a unui soldat în Afganistan? Că există canale de televiziune prin care părinții sunt îndemnați să nu-și vaccineze copiii („căci vaccinul conține mercur și naște autism”)? Sau că un cancer in situ e bine să-l lași în pace, că știe el, corpul, cum să se apere? Dar câte lucruri de neimaginat nu se întâmplă în țara noastră? Avem senatori care se ung între ei cu mir ca să nu fie luați de DNA. Avem un „prinț” care fură mii de hectare de pădure. Avem un căpitan avansat direct general-maior, fost ospătar, cu mari dificultăți de exprimare, dar care, afișând un CV care-l întrece pe cel al generalului de Gaulle, își dedică viața „interesului național”. Avem jurnaliști care practică nestingheriți terorismul intelectual și organizează linșaje publice sub privirea îngăduitoare a instanței menite să supravegheze deontologia mass-media. Avem firme care vând spitalelor apă chioară pe post de dezinfectant. Avem oameni fără nici o pricepere dovedită, dar reciclați în Parlament ca șmenari, cocalari și borfași. Avem, în plină Europă, 51% din populația României analfabetă funcțional. Avem monumente de patrimoniu lăsate în paragină sau puse la pământ. Avem păduri seculare pe care, grație mafiei lemnului, nu le mai avem. Avem așadar parte de cele mai inimaginabile lucruri din lume. Mereu și mereu altele. Nici nu prididim să ne mirăm îndeajuns de unele, că altele vin și le iau locul. Sunt atât de multe, că unele trec aproape neobservate.

citește… Nu mă mai mir de nimic

(…) Astăzi avem alte tehnici de pătrundere în creierul oamenilor. Astăzi avem televizor, avem profesioniști ai intoxicării (care-și spun „jurnaliști” sau „moderatori”), iar „victimele” și călăii” nu mai arată nici ele la fel. Astăzi, lagărul de reeducare a fost mutat în sufragerie, în fața televizorului, victima stă pe un scaun sau pe o canapea, bea bere sau ronțăie snack-uri, iar torționarul îi sucește creierii instalat pe un ecran. Astăzi gâdele nu te mai bagă cu capul în hârdău; astăzi el are aerul pios al unui misionar, are indignarea în gât și marile cuvinte ale umanității – cinste, adevăr, dreptate – pe buze. Astăzi, fecalele sunt pregătite pentru a fi înghițite cu creierul. Iar rezultatul este magnific: un post de televiziune transformat în centru de reeducare avariază, în câteva ore, mințile câtorva milioane față de cele câteva sute, în câțiva ani, dintr-un lagăr de reeducare. Mai rău: prin ingredientele de tabloid pe care le introduc în noua dietă excremențială destinată „consumului spiritual” – prin calomnie, linșaj public și senzaționalul de mahala –, aceste canale ale jurnalismului infracțional produc pe bandă, în numele „libertății de expresie”, victime addicted, care își revendică porția de drog în fiecare seară. După care, „răspândind în aer un aspru miros de sărăcie, umilință și neputință” (Delcea&Barbu), ele sunt scoase în piață și puse să-i aplaude pe cei care, furând tot, i-au lăsat, ca simbol al mizeriei lor, cu gurile știrbe. Ce siguri sunt, îți spui, politicienii noștri care au devastat România, pe operația de întunecare a minților desfășurată în anii tranziției, dacă au curajul să deschidă în plină piață, ca la Pitești sau la Cotroceni, vitrina mizeriei poporului român! Și ce cinism, Dumnezeule!, să expui în fața întregii lumi victimele jafurilor tale sistematice din ultimele două-trei decenii! L-am auzit pe șeful unui partid din România auto-intitulat socialist – vorbea de la nivelul palatelor sale, al hotelurilor sale, al piscinelor și terenurilor de tenis „dotate cu nocturnă” – adresându-se celor-fără-de-dinți, înainte de a-i trimite la „contra-manifestație”, cu aceste cuvinte: „Să le spunem alegătorilor noștri că pot avea o viață mai bună”. Aceasta este esența „reeducării”, pesemne cea mai înalt-luciferică performanță a răului: a împinge victima până în punctul în care devine aptă să preia partitura supliciatorului său. Cum de e permisă în zilele noastre, după ce i-ai răpit unui popor discernământul, o asemenea scamatorie? Cum să transformi răul pe care i-l faci cuiva în prilej de recunoștință? Îmi vin în minte teribilele cuvinte ale lui François Furet cu care se încheie Prefața la ediția franceză a cărții lui Ierunca, Fenomenul Pitești: „Cei morți acolo și cei care au supraviețuit au fost privați până și de propria lor nefericire” ***. Și totuși trebuie făcut ceva. Nu mai putem sta – iată s-au făcut deja 70 de ani (1947- 2017) și în curând vom sărbători o sută de la naștera României Mari – fără dinți în fața Europei. „Guvernul Grindeanu” ar putea da, în plină zi de astă dată, o ordonanță de urgență prin care să se deschidă în buget un capitol special pentru repararea gurilor știrbe ale românilor. De unde să vină banii? Din averile adunate de-a lungul mandatelor de penalii Coaliției PSD – ALDE, urmăriți în justiție și totuși puși recent pe liste și intrați în Parlament.

citește… România gurilor știrbe

PUBLICITATE

Scuipi sînge atunci cînd te speli pe dinți? Precis ai hemoroizi!

“Am făcut 13 ani de puşcărie pentru un popor de idioţi”. Iată o afirmaţie gravă, care loveşte ca o ghioagă în însăşi esenţa fiinţei poporului nostru. (…) Cînd aflăm că afirmaţia din preambul i se datorează lui Petre Ţuţea nu o mai putem judeca în cheia suficienţei derizorii care ni se oferă pe toate canalele de comunicare. Ştim ce patriotism profund a animat întreaga viaţă a lui Ţuţea. Ştim că el vine din vremile cînd ideea de jertfă avea sens şi că aceasta îşi trăgea seva din iubire. Ştim că sacrificiul lui a fost făcut pentru credinţa în virtuţile acestui popor. Ştim că întreaga lui viaţă a fost devotată ridicării sale spirituale şi doar o revelaţie finală a zădărniciei l-a putut îndrepta către o atît de tragică concluzie. Nu cinismul ei ar trebui să ne cutremure, ci inexprimabila durere pe care trebuie să o fi avut în suflet cînd a lăsat să-i scape acest gînd. Tragedia care i-a cutremurat sufletul cînd s-a aflat pe patul morţii nu este cu nimic mai prejos decît tragedia întregii sale vieţi. Tocmai de aceea se cuvine să ne cutremurăm în faţa acestei afirmaţii, pe care cei mai mulţi au încercat discret să o strecoare sub preş. (…) Nu sunt adeptul trimiterilor moralizatoare la epoci trecute, dar parcă atunci cînd şcoala era cu adevărat obligatorie şi cînd ea era susţinută de oameni care o slujeau din vocaţie, scenele acestea erau doar excepţii în imaginea publică a colectivităţilor. Şcolile de astăzi se ocupă de orice, mai puţin de educaţie, iar magazinele de diplome (puzderia de universităţi particulare) amăgesc o generaţie pentru care agramatismul şi lipsa de discernămînt sunt vicii ridicate la rang de virtuţi, golănia fiind unul dintre cele mai vizibile. Cînd un prim-ministru cu diplome şterpelite prin trafic de influenţă îşi permite să adopte, în expuneri publice, un limbaj de mahala şmecheresc, este firesc ca reprezentanţii mai săraci cu duhul ai naţiunii să îl considere un adevărat model. Mai întîi în vorbe şi apoi în fapte. O asemenea atitudine este considerată cheia succesului şi se cere copiată instinctiv de către toţi aceia care văd în josnicie modul de a ajunge la bunăstare. (…) Golănia s-a întins şi în sferele instituţionalizate ale statului, acolo unde totul se subordonează politicului, din păcate cea mai joasă modalitate de degradare. Este zona în care se valorifică imoralitatea, josnicia, mitocănia, bădărănia, impostura, chiar şi prostia ascunsă în şmecherie harnică. Avansarea în ierarhia publică este cvasiobligatoriu însoţită de o decădere în omenie, atribut indispensabil al golăniei. Nu se poate face o prezentare exhaustivă a formelor ei de manifestare, mai ales că ele se diversifică la trecerea fiecărei clipe (…). Unii vor putea spune că asta nu este decît o văicăreală fără rost, dar îmi permit să sper că identificarea şi conştientizarea lor poate fi un prim pas spre marginalizarea, stigmatizarea şi eliminarea acestor metehne, proces de care societatea noastră are atîta nevoie. Faptul că unora dintre promotorii cei mai acerbi ai golăniei la nivel înalt a început să li se ofere liniştea ce îndeamnă la reflexie şi meditaţie poate miji o speranţă în acest sens.

citește… Golănia sufocă România

PUBLICITATE

- Ai ochii roșii ca un semafor!

- Mi-a venit ciclul!

Leave a Reply

Caută

Calendar

Meteo

26/04/2017, 03:15
Senin
Senin
7°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 81%
Vânt: 1 m/s ENE
Răsarit: 06:14
Apus: 20:14
Prognoza 26/04/2017
Zi
Soare
Soare
23°C
More forecast...
 

Meciuri celebre

EZ Search by Chessgames.com

Ferește mîna!!!