Get Adobe Flash player

“Am construit, cu migală, un Univers de Lumină, dar un prost a tras heblul și-a plecat cu siguranța.”

Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

Aţi deschis exact unde trebuia!

Pentru toţi cei care n-au nici în clin nici în mînecă – zice vorba – cu spiritul ludic şi cu simţul umorului, accesarea acestui link trebuie considerată o pură întîmplare.

Cred că este mai mult decît firesc să vă preţuiesc timpul pe care l-aţi investi in căutarea altor detalii care mă privesc direct. In consecinţă, un eficient şi operativ briefing: Album Duminical, Cascadorii Rîsului, 4M, Video (Dracula, Joc, DD, Scorpion, Paris etc…) Magazin, Cerbul de Aur, Cascadorii… Jocului, Made in USA, Tele Estival Camel Planet, Interactiv TeleJoc, Camera Misterelor, Robingo, Roata Norocului, Super Gol Show, Gala Premiilor CLUBULUI ROMÂN de PRESĂ (ediția inaugurală), spectacolul-eveniment TVR – ROMÂNIA FĂRĂ FRONTIERE (2013)… Evident, acestea sînt doar cîteva repere, brand-uri consacrate, realizate de subsemnatul, de-a lungul anilor, în grilele de programe ale TVR (n-am pus la socoteală încă vreo 22 de ani de experienţă în Radio, esenţială pentru configurarea şi consolidarea carierei mele ulterioare în televiziune). La vremea lor, au fost… standarde care au generat audienţă şi au încurajat… dependenţa de televizor. Eu am rămas «dependent» de… Televiziunea română, dar locuiesc şi gîndesc in secolul 21! O vorbă spune că nu există bancuri noi, ci doar ascultători noi. Nu v-aş sfătui să vă conformaţi, dacă vă hotărîţi să ne confruntăm ideile. Televiziunea contemporană îşi cere drepturile, indiferent de limba de exprimare, de meridianul geografic sau de forma politică de guvernămînt. Planeta a făcut paşi rapizi din toate punctele de vedere, iar televiziunea, ca modalitate de informare, relaxare şi de antrenare a gîndirii (numai stupizii cred că televiziunea – cu precădere publică – e obligată să culturalizeze), a fost, pare-se, dintotdeauna, cu un pas înainte. Televiziune fără componenta ludică (trăsatură esențială a genomului uman) este de neconceput, mai ales în vremurile pe care le tranzităm. Consider că, genetic, românii sînt dotaţi cu un simţ al umorului… în exces. Ca şi inteligenţa, şi acest simţ este răspindit, însă,… aleatoriu. Unii nu depăşesc nivelul distructiv al… băşcăliei, alţii se zbat undeva, la limita handicapului… Esenţial pentru “omul de televiziune” contemporan este să înţeleagă că TELESPECTATORUL vrea ALTCEVA! Cele 625 de linii ale «micului ecran» (e o metaforă, evident, desfiinţată de realitatea UHD, HDtv, 4K si 3D) sînt tot atîtea culoare pe care pornesc, într-o cursă nebună, nebună, nebună, gîndirea pozitivă şi riguroasă, creativitatea, spiritul ludic, originalitatea, simţul umorului şi, nu pe ultimul culoar, bunul simţ! Şi toate acestea potenţate de-un element esenţial: interactivitatea, fără de care totul seamănă cu Marea Neagră privită… într-un acvariu!

CONTACT

doru@dorudumitrescu.ro

ddsenior@gmail.com

Twitter: Seniordd

 

 

STOP JOC!

 

            Au trecut multi, prea multi ani de cind TVR – televiziunea publica – a devenit, din “regina” televiziunilor din Romania, un fel de tragica “Cenusareasa”, care a ratacit drumul in bezna amatorismului, flagel care i-a ros prestigiul si, firesc, audienta (de prim rang, cindva). Marea problema a problemelor e STIGMATUL POLITIC, stare de fapt care intra in flagrant, dur si neiertator, cu statutul logic si constitutional al unei televiziuni PUBLICE. De aici, o serie de consecinte extrem de negative, dintre care erodarea accelerata a PROFESIONISMULUI si ridicarea la rang de firesc/norma a AMATORISMULUI este una esentiala.

            De prea multi ani, TVR (televiziunea publica!) este confruntata cu un management extrem de diletantist si lipsit de cea mai firava autoritate profesionala. Este motivul esential pentru care TVR se afla in halul deplorabil actual (nu lipsa banilor, ci a gindirii profesioniste este principalul motiv al decaderii TVR!). Numarul diletantilor in TVR s-a multiplicat in ultimii ani si s-a consolidat alarmant detasamentul “datatorilor-cu-parerea”. Efectele sint devastatoare – scaderea responsabilitatii individuale a avut drept urmare imediata cresterea birocratiei. Oricit ar parea de paradoxal sau ridicol, exista in TVR persoane care sint platite ca REALIZATORI, dar n-au “realizat”, in viata lor, nici macar o fotograma sau un semi-cadru!!! (unii au iesit chiar la pensie cu aceasta incadrare profesionala SUPREMA). La nivel international, exista opinii (cele mai pertinente apartin unor recunoscuti profesionisti de la BBC) conform carora un practicant de televiziune poate deveni “om de televiziune = profesionist” dupa minim 18 ani de experienta… activa!! Principiul EXPERIENTEI este incalcat grosolan in TVR de ani de zile (aici se poate deveni REALIZATOR in urma unei cereri scrise si a unei semnaturi iresponsabile). Este inacceptabil ca din cei aproximativ 300 de REALIZATORI (!!!?!?) citi semneza statul de plata cu aceasta incadrare profesionala in TVR, mai bine de ¾ sa fie total incompetenti pentru postura profesionala pentru care sint platiti. A sosit momentul ca PROFESIONISMUL sa-si reintre in drepturi si impostorii sa fie trimisi acolo unde merita (atentie, “restructurarea” 2012 i-a ocolit!). INCOMPETENTA unor factori de decizie, de la primul pina la ultimul nivel, a generat, in ultimii ani, costuri mari suplimentare si consum de mijloace nejustificat. Asa-zisa “lipsa de mijloace” profesionale si-a gasit solutia, in gindirea unor decizionali, in incurajarea… amatorismului. Amatorismul e propriu cluburilor de amatori si nu unei institutii PROFESIONISTE! N.B. “ziaristul-priceput-la-toate” este conditia esentiala a reporterului de razboi sau a unui corespondent la “Stiri”, aflat pe Himalaya.

               De 13 ani, in TVR se “experimenteaza”, in loc sa se produca PROFESIONIST. “Sa-ncercam si cu verdele-n jos, sa vedem ce-o iesi!” zic cei care nu sint siguri nici macar cu citi T se scrie TELEVIZIUNE, dar simt nevoia sa se bage-n seama. TVR s-a transformat, dintr-o puternica forta PROFESIONISTA, de inalt nivel PROFESIONAL, intr-un fel de telescoala, in care impostura, diletantismul, incompetenta, in ultima instanta, au devenit vectori definitorii care au amprentat toate productiile companiei. TVR trebuie sa-si recapete statutul de institutie care “da ora exacta”! Adica reconsiderarea notiunii de RESPECT: pentru propriile valori, pentru cele nationale si universale. Adica reintrarea in fluxul de gindire si creatie PROFESIONISTA, din punct de vedere PROFESIONAL.

              Haosul generat de sinistra “restructurare”, lansata in 2012, de niste minti infierbintate de putere, ambitii politice si… cistiguri grase colaterale, rezida, in principal in faptul ca nicaieri n-a existat un plan de perspectiva editoriala: numar de Canale, cu grilele aferente si alocarea aferenta de MIJLOACE FINANCIARE SI UMANE. In perioada imediat urmatoare, PRODUCTIA A STAGNAT, pentru ca NU MAI EXISTA PERSONAL CALIFICAT pentru acoperirea fluxului de productie standard!!! Si, dupa 4 ani, situatia s-a agravat precum un cancer galopant! Nici un cap decizional n-a picat, n-a fost nimeni tras la raspundere; s-au “rezolvat”, insa, numeroase obligatii clientelare!!! In institutie, au ramas si vegeteaza preponderent persoane cu pregatire profesionala medie si sub-medie, iar audienta Canalelor TVR e de-a dreptul rusinoasa: SUB ZERO!!! Pentru ca altele au fost interesele acestei DEZORGANIZARI. S-a urmarit, de fapt, eliminarea multor profesionisti incomozi, in contextul luarii deciziilor de persoane incompetente profesional, dar instalate pe posturi de decizie profesionala pe criterii POLITICE si de alta natura. TVR a fost si-a ramas o companie media condusa politic, nu conform statutului unei citadele media PUBLICE, asa cum e specificat in Constitutie. Legea 41 e depasita total si orice schimbare dorita nu se poate face decit schimbind aceasta lege si dind PUBLICULUI statutul pe care-l are in raport cu oricare TELEVIZIUNE PUBLICA de pe planeta. S-a anihilat ceea ce constituie esenta existentei oricarei productii de televiziune: ECHIPA. Echipa de televiziune n-are bariere birocratice, dar are reguli PROFESIONALE extrem de precise, care confera produsului final caracteristica “PROFESIONIST”. In TVR, nu mai exista spiritul de ECHIPA, iar distrugerea acestui concept s-a facut printr-un perfid proces de sabotaj intern, bine exersat si perfectionat in ultimii 15 ani.

TELEVIZIUNEA ROMANA a ajuns la un punct de rascruce. In zbuciumata ei existenta, anul 60 ar putea fi anul sinistrei disolutii, prin acceptarea tacita a insolventei, cale stupida generata din interior de-o minte aflata impropriu pe un scaun decizional suprem. A venit momentul scadentei! STOP JOC!!! A venit momentul in care, prin votul vostru, impostorii trebuie debarcati de pe corabie. Ea, corabia, are o misiune care-i departe de-a fi incheiata. Anul 60 e doar un reper, care trebuie sa marcheze SARBATOAREA RENASTERII! Corabia e, de fapt, un imens portdrapel al asteptarilor tuturor celor care ne platesc salariile si si pe care trebuie sa-i numim cu mindrie PUBLICUL! TVR exista doar datorita lui, iar intreaga ei istorie a fost o mare intrecere a PROFESIONISTILOR, in demonstrarea principiilor care fac din meseria “om-de-televiziune” o meserie unica si demna de tot respectul.

Indrazniti sa priviti dincolo de orgoliile personale si frustrarile de orice natura, indrazniti sa infruntati prostia crasa care, in lipsa reactiei adverse, impune anusul contra naturii drept norma, indrazniti sa va asumati responsabilitatea propriei opinii, indrazniti sa credeti ca nu mor caii cind vor ciinii!…. INDRAZNITI toate acestea si atunci…

…Vom fi BIRUITORI si vom privi cu capul sus stelele – de-acolo vine LUMINA (capul plecat vede doar praful din poteca).

…Vom fi BIRUITORI in fata hidrei politicianiste, a imposturii si-a diletantismului, pasind impreuna, cu temei si motivare, in al 7-lea deceniu de existenta a TELEVIZIUNII PUBLICE din ROMANIA – TVR!

Doru Dumitrescu

 

 

 NU insolvenței!!!

 

In urma discutiilor la cel mai inalt nivel (reprezentant Presedinte, Prim Ministru, presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Comisiile de cultura, ministri de specialitate), purtate la sediul Parlamentului, cu privire la situatia de criza a TVR, concluzia previzibila a fost INSOLVENTA! Cale de declansare? Modificarea legii insolventei in regim de urgenta! Este, de departe, cea mai catastrofala solutie la care se poate recurge pentru salvarea TVR! De ce? Simplu:

- Insolventa volatilizeaza tot noianul de fraude comise in TVR, in ultimii 13 ani!

- Insolventa nu rezolva, nici pe departe, calitatea de televiziune PUBLICA a TVR si transforma intr-un cosmar soarta a 2500 de oameni care NU SÎNT CU NIMIC VINOVATI de dezastrul actual!

- Insolventa nu aduce in fata instantei pe nici unul dintre cei care s-au perindat la conducerea suprema a institutiei, ca si pe cei care si-au rezolvat propriile interese de partid, in Consiliile de Administratie din ultimii 13 ani, care sint ADEVARATII RASPUNZATORI de acest dezastru!

- Insolventa nu repara imensul prejudiciu adus imaginii televiziunii publice si profesionistilor ei (atiti citi au mai ramas, dupa “genocidul” din 2012 – 2013), de catre management-ul catastrofal practicat de oameni fara nici o calitate profesionala si abilitati de conducatori.

Asta inseamna insolventa pentru TVR, in acest moment! Si reprezinta cea mai grava solutie pretins a fi unica, pentru “salvarea” TVR!

TVR este foarte jos, in aceasta clipa, in inimile telespectatorilor! Dupa o asemenea masura, ea va disparea cu totul!!! Vorbim de televiziune, deci, imagini, in primul rind. Cea mai potrivita imagine plastica ar fi o catastrofa, cel putin precum cea de la Balotesti.

ALTELE SINT SOLUTIILE!

1. Majorarea, in regim de urgenta ( prin O.U.G./H.G ), a taxei tv. de cel putin 5 ori (pentru persoane fizice). Regimul de urgenta va asigura, in maxim doua luni, volumul financiar necesar TVR pentru repozitionarea productiei, intr-o prima faza. Modificarea taxei trebuie sa aiba loc simultan cu anularea oricarei prevederi privind renuntarea la plata. Taxa tv este o taxa neconditionata de detinerea sau nedetinerea unui receptor tv. Este cutuma existenta in Europa si in lume.

2. Concomitent, reconsiderarea, in regim de urgenta, a Legii nr.41/1994, cu accent major pe depolitizarea conducerii institutiei si luarea in considerare a constituirii unui organism apolitic, la nivel national, la care sa se raporteze consiliul de administratie al TVR, dupa modele occidentale de succes. De asemenea, legea va reglementa si modul de incasare a taxei tv, prin Directia de taxe si impozite.

3. Datoria acumulata de TVR catre stat, in ultimii 13 ani, poate fi rezolvata astfel: gratierea, de catre stat, a TVR, pentru suma datorata, concomitent cu traducerea in justitite (pentru gestionare catastrofala a bugetului TVR) a presedintilor-directori generali si a membrilor consiliilor de administratie, care s-au perindat la conducerea TVR in perioada 2003-2016. Implicarea D.N.A. este justificata.

4. Intocmirea, in regim de urgenta, a unui plan de evaluare a fortei umane si materiale existente, in raport cu o grila de programe conforma cu profilul unei televiziuni publice, la parametri profesionali ai anului 2016.

5. Corectarea, in regim de urgenta, a prevederii fiscale care, conform afirmatiei Curtii de Conturi a Romaniei, reprezinta “modificarea nefavorabilă SRTv a Codului fiscal, în anul 2005, in ceea ce priveşte baza de aplicare a TVA.” Este vorba de TVA fara drept de deducere, cu efect dramatic, in timp, asupra cresterii cheltuielilor TVR. Suma cumulata a TVA-ului, fara drept de deducere, in perioada 2005-2011, s-a ridicat la valoarea de aprox. 84,6 milioane €, la un curs mediu de 4,20 lei), suma care a fost inregistrata la capitolul “Cheltuieli” in bugetul TVR! Intre 2011-2016, putem presupune ca s-a depasit, cu mult, 100 milioane euro!!!

Nu este un decalog, dar aceste puncte sint minimale si obligatorii pentru salvarea, CU ADEVARAT,  a TELEVIZIUNII PUBLICE – TVR!

Doru Dumitrescu

 

 (SCRISOARE DESCHISA)

Domnule ANDREI MURARU,

 

Recentele evenimente din piata Universitatii – manifestare extrem de eterogena ca mesaje, dar cu un corolar clar: STOP JOC, POLITICIENI DIN ROMANIA! – au fost doar grabite de tragedia de la Colectiv. Lumea iesea oricum in strada! Masa critica era, deja, constituita – moartea agentului de politie si mortii de la Colectiv au aprins fitilul!

In acest context, va fac cunoscut faptul ca si procesul de asa-zisa “restructurare” a TVR, petrecut in 2012-2013, a generat victime umane – MORTI de “inima rea” – si foarte multi in stare depresiva, care-si cauta dreptatea prin tribunale, cu solutii juridice cel putin ciudate. De ei nu s-a avut si nu se are habar, dar vinovatii sint inca AICI, in TVR! Unii sint, deja, in cercetari (Zgabercea C.), dar raul n-a fost nici pe departe inlaturat. Dimpotriva. Factorul politic si-a spus iar cuvintul si TELEVIZIUNEA NATIONALA si PUBLICA isi continua declinul vertiginos (audienta ei se zbate dramatic intre 0,0% si 0,1%!!!). A fost dizolvat consiliul de administratie (prin respingerea raportului de activitate), dar solutia interimara e catastrofala!!! Cea mai buna dovada a fost testul tragic “Colectiv”. Crasa lipsa de profesionalism a celor aflati in pozitii decizionale a generat, ulterior, ceva de-un ridicol total: “proceduri in caz de breaking news”!!! Este un vid clar de profesionism – se improvizeaza prost si se greseste enorm. Poate ca-i si asta o politica a cailor troieni din institutie: distrugerea totala.

Apelul la consultari, generat de situatia creata in piata Universitatii, n-a facut nici un moment referire directa la MEDIA – factor extrem de important in manipularea maselor, intr-un sens sau altul. Din acea lista ciudata de “reprezentanti” ai societatii civile au lipsit cu desavirsire reprezentanti ai TELEVIZIUNII PUBLICE si ai RADIOULUI PUBLIC (in schimb, au fost persoane care nu reprezinta, in nici un caz, societatea civila). Trebuia expediate e-mail-uri pentru asta?!?!? In niciuna dintre iesirile publice ale domnului presedinte Iohannis nu s-a pus, in mod radical, problema TVR. Poate ca trebuie repetat, in mod insistent, ca-i vorba de-o “institutie publica de interes national” (Legea 41/1994), care, prin atributiile-i legale, constituie un factor de securitate nationala.

TELEVIZIUNEA PUBLICA trebuie luata in seama sub toate aspectele – de la totala ei depolitizare si pina la reconstruirea statutului public, la parametrii institutiilor similare din Europa si din lume. Nici unul dintre presedintii directori generali care s-au perindat pe scaunul din Calea Dorobantilor 191 n-a gindit profesional, constructiv si-n perspectiva. De la un moment dat, profesionistii au fost din ce in ce mai mult ignorati, iar in 2012-2013 s-a trecut la decimarea lor. DE CE? Raspunsul il da, paradigmatic, “STRADA” – politicul a facut si face foarte mult rau TVR, iar coruptia n-a ocolit nici acest bastion. Situatia financiara dezastruoasa a TVR a fost generata de decizii catastrofale ale unor manageri catastrofali. Persoane fizice! De ce nu-i ia nimeni la intrebari?!?!?! Trebuia sa moara zeci de oameni in 35 de secunde ca sa se descopere cit de viciata e societatea ultimilor 26 de ani?!? Aceleasi vicii au subminat si submineaza inca TVR, iar umilirea a sute de profesionisti din TVR, in 2012-2013, de niste jalnice unelte politice care-si fac si-acum planuri pentru mileniile vitoare, nu este si nu va fi uitata! STOP JOC! e valabil si pentru ei, cu conditia ca institutia prezidentiala sa-si abata privirea mai cu staruinta si asupra TELEVIZIUNII PUBLICE – TVR.  

Ceea ce se poate deduce, la o analiza sumara chiar, e ca situatia din TVR reprezinta, la scara micro, situatia limita la care a ajuns societatea romaneasca. Schimbarea in TVR e OBLIGATORIE si MAJORA, prin repunerea PROFESIONISMULUI pe locul suprem si reintronarea RESPECTULUI pentru VALOARE si VALORI, intr-o fireasca asumare si indeplinire a rolului unei asemenea institutii intr-o tara care se respecta si e respectata.

Incerc sa am convingerea ca, de asta data, nu voi mai astepta luni de zile un raspuns. Exista in gindirea românului o vorba de care e bine sa se tina seama:

TIMPUL NU MAI ARE RABDARE!

Cu pozitivitate,

Doru Dumitrescu

 

 

 

 

 

 

Ea, democraţia, ne asigură că niciodată un popor, o naţie, o populaţie, locuitorii unui teritoriu (cazul nostru) nu va fi condus mai bine decît merită. Primul care a remarcat acest lucru pare să fi fost Sir Winston Churchill. Suntem proşti, needucaţi, alegem prost, alegem ca proştii, vom fi conduşi prost, de nişte proşti cu ştaif. Condiţia prostiei necesare şi suficiente. Sintem menţinuţi suficient de proşti pentru a nu vedea mai departe de umbra noastă. Nu avem termeni de comparaţie, ne pot ţine cu capul la fund fix cît doresc Măriile Lor.(…) Apar tot felul de ingineri lunatici care propun prezumţia de vinovăţie ca fiind una naturală şi primordială, de aici starea de veşnic datori către un cineva de acolo, de undeva, de deasupra. Justiţia îşi pune poalele-n cap, pe post de mască a lui Zorro, transformă starea naturală a individului din turmă ca fiind aceea de reţinut sau arestat, iar dacă certe conjuncturi o reclamă, declarăm individul ca fiind oarecum în libertate limitată şi condiţionată. Dacă, pe vremuri, am avut un papă care, în goana lui după băieţei fragezi, a risipit averea bisericii şi-a-nceput să vîndă bule papale, absolvind păcatele chiar şi anticipat, preventiv, cu premeditare, în zilele de azi, trăim versiunea modernă.

Dai tu obolul, şpaga, şamd în avans, ca la curve, iar cînd vine coana Justiţica să te numere la ouă, cumperi, naibii, oarece indulgenţe sub formă de formulare tipărite cu denunţuri şi delaţiuni. Totul curat, asezonat cu înregistrări ambientale, cu tot ce trebuie. Iar dacă, totuşi, se dovedeşte că, în ciuda faptului că ai cotizat stagiul complet, dar eşti afon, nu cînţi credibil aria delaţiunii, ţi se alocă, din resursele de partid şi de stat, colegi de cor. Cînţi în cor denunţuri comune pe partituri comune. Şi atunci, ce naiba mai are coana justiţica nevoie de probe de dovezi la dosar, cînd sint mormanele de semnături. Şi, iată cum poţi, la o adică, să propăşeşti prin forţe proprii, racordat fiind la conducta sîngelui economiei de partid şi de stat, cu bypass-ul corespunzător de para’ndărăt. Para’ndărătul preventiv la nivelul se partid şi de stat este versiunea modernă a bulelor papale. Şi, iată cum se fundamentează o nouă realitate. Noi, turma, trăim, de fapt, într-o stare de veşnic arest perventiv la domiciliu, în vreme ce liberatea în sine o ating numai indivizii conectaţi la sistemul de partid şi de stat, cu norma de bule papale achitată la zi, loco sau off-shore. Şi, iată cum o populaţie (turmă) întreagă trăieşte fericită într-un mediu toxic, distorsionat după chipul şi asemănarea caracterelor proştilor pe care chiar turma i-a mandatat s-o mulgă.

citește… România anaerobă

(…) Dosarele Revolutiei sint clasate, Europa ne baga pe git dictate, de incuiati estici ce sintem, Schengen a disparut, Securitatea si-a aranjat cum nu se poate mai bine nepotii pina la a saptea spita, Basarabia a ramas atirnata, averea romanilor e la acelasi nivel din 2001, ne conduc plagiatori pe post de premieri si ministri, mafioti zisi parlamentari, legume zise presedinti, baroni locali cu cefe groase si sorici de dinozaur, ne rafuim intre noi pe subiecte de doi lei, murim cu zile prin spitale si cluburi rock, ne deformam copiii prin scoli strimbe, batrinii ne mor uitati cu pensii de mizerie, morala e la pamint, prosperitatea – o naluca fumurie, Justitia s-a transformat in justitiarism, dreptatea e naclaita in lacrimi mocirloase, buluciri ideologice ilogice si gesturi sporadice de generozitate televizata. Dar avem taxe de ne cocoseaza, ţ-şpe servicii secrete sa ne apere de noi insine, 600 de parlamentari sforaitori, mii de regii autonome si agentii de stat care taie frunza la ciini, zeci de mii de institutii publice locale cu rol de verificare, prevenire, control si pedepsire, zeci de televiziuni platite de partide, sute de ziare platite de oameni din servicii si magnati abonati la banul public, economie subterana de cinci ori mai mare decit cea reala, gropi spre subteran cit toata tara, pe drumurile inexistente, usi de iesire din subterane cit un timbru cu fata lui Ilici, statistici umflate cu pompa in anii electorali, ani electorali in fiecare an, doua masini in garaj, cinci telefoane in buzunar, o plasma pe dormitor de 20 de metri patrati si cite un concediu feeric la “all inclusive”, unde ne putem ghiftui dupa plac, sa simtim ce-nseamna luxul, nu alta! Am “invatat” aproape la nivel de gena cite ceva: sa uitam mult, sa votam mereu raul, fie si cel mai mic, sa ne tinem gura inchisa din varii motive ce odata erau doar discutii pro si contra, sa fim suparati pe cei care “nu fac”, sa nu facem prea mult pentru ca nu merita.

(…) In fundal, batracienii tranzitiei acesteia interminabile de la un totalitarism la altul se agata de scaune, se bat cu ele, rinjesc la televizor, mint, fura, mituiesc, mistifica, isi framinta cusmele in fata papusarilor din umbra, papusarii continua sa papuseasca, romanii continua sa deromaneasca, obrazul gros continua sa se ingroase, praful si cenusa continua sa se cearna peste oameni, visuri, memorii si idealuri. Romania ramane la interfata gri intre doua, chiar trei placi tectonice geostrategice, saracim pe masura ce ne creste bugetul, suntem din ce in ce mai incorsetati pe masura ce ni se construieste o libertate de fatada, incepem sa ne multumim cu surogate de explicatii, preferabile chipurile lipsei oricaror explicatii, ne plac retelele de socializare, unde le aratam noi lor (bine ca ne plac!), ne aromatizam cu muzica simfonica si manele, e bine, ne felicitam pentru succesul unui nou gratar sfiriind de mici, citim tabloide, discutam tabloide, ne indignam grosier pentru promiscuitatea lor.

Ne calmam brusc, dormim cu tara luata inapoi sub perna mare cit o zi de post, pe care ocazional o folosim drept arma de pus la punct pe oricine nu e de acord cu noi.

(…) Acum e de bon-ton fie sa ne ponegrim poetii anacronici, fie sa dam de pamant cu incuierea noastra balcanica, fie sa ne inaltam cu sofisticatie spre zorii frivolitatii ajunsa politica de stat. Picam deseori in capcana de a ne exersa patriotismul cu clabuci la gura, de a ne masura credinta in bucati de moaste pupate sau din contra, sa ne auto-confirmam superioritatea intelectuala blamindu-i pe altii care si-au gasit in asta un refugiu. Nu ne trece prin minte ca Romania aceea profunda e TOT indivizibil al celor doua? Nu pricepem ca nu-i decit un singur popor roman si ca a ne blama reciproc pentru vina de a avea asemenea conducatori bicisnici este pur si simplu un act de canibalism? Romania, singura care exista, pentru inca foarte putin fara de sfertul de inima ramas dincolo de Prut, sufera de un handicap major! Romanii nu le-au aratat niciodata celor de la putere ca strada poate da jos un Guvern corupt, ca poate rezista la manipularea “linistilor” de tot felul si la tentatia ponegririi celorlalti din aceasi, singura, barca. Oricat de neoportuni ar fi cei ce vin in locul celor alungati, pe masura ce le-ar intra odata in capul ala de negutatori de voturi ca nici o greseala nu e scuzabila si vor plati cu scaunul, ar fi mult mai atenti la toate matrapazlacurile pe care le fac! Ar sti ca oricind, la orice ora, pentru orice greseala, pentru orice grandomanie, pentru orice nepasare, pentru orice act de coruptie, pentru orice infirmitate, jocurile lor de culise si majoritatile lor parlamentare de mafioti pot sa zboare fara drept de apel!

Nu vorbesc de o revolutie perpetua. Vorbesc tocmai de-a incheia odata pentru totdeauna ce-am lasat neterminat in ’89. O tara unde strada nu mai poate (sau nu mai vrea) sa dea jos o guvernare corupta traieste deja in tiranie!

citește… Libertate te iubim, ori invingem ori murim

PUBLICITATE

Scuipi sînge atunci cînd te speli pe dinți?

Precis ai hemoroizi!

“Am făcut 13 ani de puşcărie pentru un popor de idioţi”. Iată o afirmaţie gravă, care loveşte ca o ghioagă în însăşi esenţa fiinţei poporului nostru. (…) Cînd aflăm că afirmaţia din preambul i se datorează lui Petre Ţuţea nu o mai putem judeca în cheia suficienţei derizorii care ni se oferă pe toate canalele de comunicare. Ştim ce patriotism profund a animat întreaga viaţă a lui Ţuţea. Ştim că el vine din vremile cînd ideea de jertfă avea sens şi că aceasta îşi trăgea seva din iubire. Ştim că sacrificiul lui a fost făcut pentru credinţa în virtuţile acestui popor. Ştim că întreaga lui viaţă a fost devotată ridicării sale spirituale şi doar o revelaţie finală a zădărniciei l-a putut îndrepta către o atît de tragică concluzie. Nu cinismul ei ar trebui să ne cutremure, ci inexprimabila durere pe care trebuie să o fi avut în suflet cînd a lăsat să-i scape acest gînd. Tragedia care i-a cutremurat sufletul cînd s-a aflat pe patul morţii nu este cu nimic mai prejos decît tragedia întregii sale vieţi. Tocmai de aceea se cuvine să ne cutremurăm în faţa acestei afirmaţii, pe care cei mai mulţi au încercat discret să o strecoare sub preş. (…) Nu sunt adeptul trimiterilor moralizatoare la epoci trecute, dar parcă atunci cînd şcoala era cu adevărat obligatorie şi cînd ea era susţinută de oameni care o slujeau din vocaţie, scenele acestea erau doar excepţii în imaginea publică a colectivităţilor. Şcolile de astăzi se ocupă de orice, mai puţin de educaţie, iar magazinele de diplome (puzderia de universităţi particulare) amăgesc o generaţie pentru care agramatismul şi lipsa de discernămînt sunt vicii ridicate la rang de virtuţi, golănia fiind unul dintre cele mai vizibile. Cînd un prim-ministru cu diplome şterpelite prin trafic de influenţă îşi permite să adopte, în expuneri publice, un limbaj de mahala şmecheresc, este firesc ca reprezentanţii mai săraci cu duhul ai naţiunii să îl considere un adevărat model. Mai întîi în vorbe şi apoi în fapte. O asemenea atitudine este considerată cheia succesului şi se cere copiată instinctiv de către toţi aceia care văd în josnicie modul de a ajunge la bunăstare. (…) Golănia s-a întins şi în sferele instituţionalizate ale statului, acolo unde totul se subordonează politicului, din păcate cea mai joasă modalitate de degradare. Este zona în care se valorifică imoralitatea, josnicia, mitocănia, bădărănia, impostura, chiar şi prostia ascunsă în şmecherie harnică. Avansarea în ierarhia publică este cvasiobligatoriu însoţită de o decădere în omenie, atribut indispensabil al golăniei. Nu se poate face o prezentare exhaustivă a formelor ei de manifestare, mai ales că ele se diversifică la trecerea fiecărei clipe (…). Unii vor putea spune că asta nu este decît o văicăreală fără rost, dar îmi permit să sper că identificarea şi conştientizarea lor poate fi un prim pas spre marginalizarea, stigmatizarea şi eliminarea acestor metehne, proces de care societatea noastră are atîta nevoie. Faptul că unora dintre promotorii cei mai acerbi ai golăniei la nivel înalt a început să li se ofere liniştea ce îndeamnă la reflexie şi meditaţie poate miji o speranţă în acest sens.

 

citește… Golănia sufocă România

PUBLICITATE

– Ai ochii roșii ca un semafor!

– Mi-a venit ciclul!

One Response to Acasă

  • Dan Neagoe says:

    @ STOP JOC! Acest strigat de REVOLTA SI INDIGNARE trebuie auzit de TOTI cei de sus, inclusiv de catre Presedintele tarii, care e primul responsabil al acestei situatii jalnice, pe care nici in Rwanda n-o mai intilnesti!
    Cei din generatia adevaratei Televiziuni române trebuie sa faca front comun si ei, si nu numai!…
    In orice caz, chiar daca acest demers nu va ramine decit o strigare in desert, presa nu trebuie sa abandoneze acest subiect pina ce “pomul” Televiziunii publice nu se va dezbara de toate fructele putrede.
    Nu sint cuvinte pentru a lauda si incuraja suficient stradaniile acestui combatant pentru o Televiziune româna cu harul Emblemei Culturale Nationale, care e Doru Dumitrescu!!!
    Din pacate, nu se aude decit strigatul lui si al domnului Mircea Morariu! Pacat!!!
    Dan Neagoe (Nice – France)

Leave a Reply

Caută

Calendar

Meteo

26/08/2016, 04:23
Senin
Senin
17°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 72%
Vânt: 2 m/s NNV
Răsarit: 06:32
Apus: 20:02
Prognoza 26/08/2016
Zi
Soare
Soare
25°C
More forecast...
 

Meciuri celebre

EZ Search by Chessgames.com

Ferește mîna!!!