Get Adobe Flash player

“Am construit, cu migală, un Univers de Lumină, dar un prost a tras heblul și-a plecat cu siguranța.”

Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

Aţi deschis exact unde trebuia!

Pentru toţi cei care n-au nici în clin nici în mînecă – zice vorba – cu spiritul ludic şi cu simţul umorului, accesarea acestui link trebuie considerată o pură întîmplare.

Cred că este mai mult decît firesc să vă preţuiesc timpul pe care l-aţi investi in căutarea altor detalii care mă privesc direct. In consecinţă, un eficient şi operativ briefing: Album Duminical, Cascadorii Rîsului, 4M, Video (Dracula, Joc, DD, Scorpion, Paris etc…) Magazin, Cerbul de Aur, Cascadorii… Jocului, Made in USA, Tele Estival Camel Planet, Interactiv TeleJoc, Camera Misterelor, Robingo, Roata Norocului, Super Gol Show, Gala Premiilor CLUBULUI ROMÂN de PRESĂ (ediția inaugurală), spectacolul-eveniment TVR – ROMÂNIA FĂRĂ FRONTIERE (2013)… Evident, acestea sînt doar cîteva repere, brand-uri consacrate, realizate de subsemnatul, de-a lungul anilor, în grilele de programe ale televiziunii publice din România (n-am pus la socoteală încă vreo 23 de ani de experienţă în Radio, esenţială pentru configurarea şi consolidarea carierei mele ulterioare în televiziune). La vremea lor, au fost… standarde care au generat audienţă şi au încurajat… dependenţa de televizor. Televiziunea contemporană îşi cere drepturile, indiferent de limba de exprimare, de meridianul geografic sau de forma politică de guvernămînt. Planeta a făcut paşi rapizi din toate punctele de vedere, iar televiziunea, ca modalitate de informare, relaxare şi de antrenare a gîndirii (numai stupizii cred că televiziunea – cu precădere publică – e obligată să culturalizeze), a fost, pare-se, dintotdeauna, cu un pas înainte. Televiziune fără componenta ludică (trăsatură esențială a genomului uman) este de neconceput, mai ales în vremurile pe care le tranzităm. Consider că, genetic, românii sînt dotaţi cu un simţ al umorului… în exces. Ca şi inteligenţa, şi acest simţ este răspindit, însă,… aleatoriu. Unii nu depăşesc nivelul distructiv al… băşcăliei, alţii se zbat undeva, la limita handicapului… Esenţial pentru “omul de televiziune” contemporan este să înţeleagă că TELESPECTATORUL vrea ALTCEVA! Cele 625 de linii ale «micului ecran» (e o metaforă, evident, desfiinţată de realitatea UHD, HDtv, 4K si 3D) sînt tot atîtea culoare pe care pornesc, într-o cursă nebună, nebună, nebună, gîndirea pozitivă şi riguroasă, creativitatea, spiritul ludic, originalitatea, simţul umorului şi, nu pe ultimul culoar, bunul simţ! Şi toate acestea potenţate de-un element esenţial: interactivitatea, fără de care totul seamănă cu Marea Neagră privită… într-un acvariu!

CONTACT

doru@dorudumitrescu.ro

ddsenior@gmail.com

Twitter: Seniordd

 

În fiecare zi, de 26 de ani, îmi spun că nimic din toate câte se petrec în țara noastră nu trebuie să mă mai mire. Și totuși nu contenesc să mă mir. Imposibilul devenit posibil la noi sub forma lucrurilor strigătoare la cer – grotești, obscene sau abjecte pur și simplu – mă ia mereu prin surprindere. Și, de fiecare dată, mă întreb dacă mai există o asemenea țară pe lume. De pildă, poți la o adică să-ți imaginezi un procuror care fură. Dar nu și o țară în care procurorul care fură poate ajunge prim-ministru. La limită poți să-ți imaginezi că fruntașul unui partid pregătește o campanie electorală furând voturi și punând și morții să voteze. (Nu cred să existe furt mai „radical” într-o democrație.) Dar că după o asemenea nemernicie omul rămâne în fruntea partidului, ba se mai și aferează să facă politica țării cu o condamnare penală în buzunar, este tare greu de imaginat. Iarăși, e tare greu să-ți imaginezi că cei mai de seamă borfași dintr-o țară (crema cremelor borfașilor țării, cei mai mulți dintre ei agramați), odată ajunși la închisoare, își scad din pedeapsă scriind „lucrări științifice”. Cum să-ți imaginezi apoi că într-o țară doctoratele ajung „o modă” și că avem zeci de mii de „doctori” cu lucrări plagiate conduse de profesori plagiatori? Dar că există o țară în care un întreg municipiu își alege primar un pușcăriaș și că acesta cere să iasă „pentru două ore” din celulă (cu cătușe la mâini și încadrat de polițiști) cât să depună jurământul în catedrala orașului? Cum să-ți imaginezi că, după o „revoluție anti-comunistă”, foștii securiști ai lui Ceaușescu au pensii între 1000 și 3000 de euro, în vreme ce nenorociții pe care-i hărțuiau își trag zilele cu o sută-două pe lună? Cum să-ți imaginezi că „se dau în folosință” bucăți de autostradă care nu duc nicăieri? Că se fac terenuri de fotbal în pantă? Că politicienii sunt convinși că meseria lor e mai grea și mai riscantă decât cea a unui soldat în Afganistan? Că există canale de televiziune prin care părinții sunt îndemnați să nu-și vaccineze copiii („căci vaccinul conține mercur și naște autism”)? Sau că un cancer in situ e bine să-l lași în pace, că știe el, corpul, cum să se apere? Dar câte lucruri de neimaginat nu se întâmplă în țara noastră? Avem senatori care se ung între ei cu mir ca să nu fie luați de DNA. Avem un „prinț” care fură mii de hectare de pădure. Avem un căpitan avansat direct general-maior, fost ospătar, cu mari dificultăți de exprimare, dar care, afișând un CV care-l întrece pe cel al generalului de Gaulle, își dedică viața „interesului național”. Avem jurnaliști care practică nestingheriți terorismul intelectual și organizează linșaje publice sub privirea îngăduitoare a instanței menite să supravegheze deontologia mass-media. Avem firme care vând spitalelor apă chioară pe post de dezinfectant. Avem oameni fără nici o pricepere dovedită, dar reciclați în Parlament ca șmenari, cocalari și borfași. Avem, în plină Europă, 51% din populația României analfabetă funcțional. Avem monumente de patrimoniu lăsate în paragină sau puse la pământ. Avem păduri seculare pe care, grație mafiei lemnului, nu le mai avem. Avem așadar parte de cele mai inimaginabile lucruri din lume. Mereu și mereu altele. Nici nu prididim să ne mirăm îndeajuns de unele, că altele vin și le iau locul. Sunt atât de multe, că unele trec aproape neobservate.

citește… Nu mă mai mir de nimic

(…) Dosarele Revolutiei sint clasate, Europa ne baga pe git dictate, de incuiati estici ce sintem, Schengen a disparut, Securitatea si-a aranjat cum nu se poate mai bine nepotii pina la a saptea spita, Basarabia a ramas atirnata, averea romanilor e la acelasi nivel din 2001, ne conduc plagiatori pe post de premieri si ministri, mafioti zisi parlamentari, legume zise presedinti, baroni locali cu cefe groase si sorici de dinozaur, ne rafuim intre noi pe subiecte de doi lei, murim cu zile prin spitale si cluburi rock, ne deformam copiii prin scoli strimbe, batrinii ne mor uitati cu pensii de mizerie, morala e la pamint, prosperitatea – o naluca fumurie, Justitia s-a transformat in justitiarism, dreptatea e naclaita in lacrimi mocirloase, buluciri ideologice ilogice si gesturi sporadice de generozitate televizata. Dar avem taxe de ne cocoseaza, ţ-şpe servicii secrete sa ne apere de noi insine, 600 de parlamentari sforaitori, mii de regii autonome si agentii de stat care taie frunza la ciini, zeci de mii de institutii publice locale cu rol de verificare, prevenire, control si pedepsire, zeci de televiziuni platite de partide, sute de ziare platite de oameni din servicii si magnati abonati la banul public, economie subterana de cinci ori mai mare decit cea reala, gropi spre subteran cit toata tara, pe drumurile inexistente, usi de iesire din subterane cit un timbru cu fata lui Ilici, statistici umflate cu pompa in anii electorali, ani electorali in fiecare an, doua masini in garaj, cinci telefoane in buzunar, o plasma pe dormitor de 20 de metri patrati si cite un concediu feeric la “all inclusive”, unde ne putem ghiftui dupa plac, sa simtim ce-nseamna luxul, nu alta! Am “invatat” aproape la nivel de gena cite ceva: sa uitam mult, sa votam mereu raul, fie si cel mai mic, sa ne tinem gura inchisa din varii motive ce odata erau doar discutii pro si contra, sa fim suparati pe cei care “nu fac”, sa nu facem prea mult pentru ca nu merita.

(…) In fundal, batracienii tranzitiei acesteia interminabile de la un totalitarism la altul se agata de scaune, se bat cu ele, rinjesc la televizor, mint, fura, mituiesc, mistifica, isi framinta cusmele in fata papusarilor din umbra, papusarii continua sa papuseasca, romanii continua sa deromaneasca, obrazul gros continua sa se ingroase, praful si cenusa continua sa se cearna peste oameni, visuri, memorii si idealuri. Romania ramane la interfata gri intre doua, chiar trei placi tectonice geostrategice, saracim pe masura ce ne creste bugetul, suntem din ce in ce mai incorsetati pe masura ce ni se construieste o libertate de fatada, incepem sa ne multumim cu surogate de explicatii, preferabile chipurile lipsei oricaror explicatii, ne plac retelele de socializare, unde le aratam noi lor (bine ca ne plac!), ne aromatizam cu muzica simfonica si manele, e bine, ne felicitam pentru succesul unui nou gratar sfiriind de mici, citim tabloide, discutam tabloide, ne indignam grosier pentru promiscuitatea lor.

Ne calmam brusc, dormim cu tara luata inapoi sub perna mare cit o zi de post, pe care ocazional o folosim drept arma de pus la punct pe oricine nu e de acord cu noi.

(…) Acum e de bon-ton fie sa ne ponegrim poetii anacronici, fie sa dam de pamant cu incuierea noastra balcanica, fie sa ne inaltam cu sofisticatie spre zorii frivolitatii ajunsa politica de stat. Picam deseori in capcana de a ne exersa patriotismul cu clabuci la gura, de a ne masura credinta in bucati de moaste pupate sau din contra, sa ne auto-confirmam superioritatea intelectuala blamindu-i pe altii care si-au gasit in asta un refugiu. Nu ne trece prin minte ca Romania aceea profunda e TOT indivizibil al celor doua? Nu pricepem ca nu-i decit un singur popor roman si ca a ne blama reciproc pentru vina de a avea asemenea conducatori bicisnici este pur si simplu un act de canibalism? Romania, singura care exista, pentru inca foarte putin fara de sfertul de inima ramas dincolo de Prut, sufera de un handicap major! Romanii nu le-au aratat niciodata celor de la putere ca strada poate da jos un Guvern corupt, ca poate rezista la manipularea “linistilor” de tot felul si la tentatia ponegririi celorlalti din aceasi, singura, barca. Oricat de neoportuni ar fi cei ce vin in locul celor alungati, pe masura ce le-ar intra odata in capul ala de negutatori de voturi ca nici o greseala nu e scuzabila si vor plati cu scaunul, ar fi mult mai atenti la toate matrapazlacurile pe care le fac! Ar sti ca oricind, la orice ora, pentru orice greseala, pentru orice grandomanie, pentru orice nepasare, pentru orice act de coruptie, pentru orice infirmitate, jocurile lor de culise si majoritatile lor parlamentare de mafioti pot sa zboare fara drept de apel!

Nu vorbesc de o revolutie perpetua. Vorbesc tocmai de-a incheia odata pentru totdeauna ce-am lasat neterminat in ’89. O tara unde strada nu mai poate (sau nu mai vrea) sa dea jos o guvernare corupta traieste deja in tiranie!

citește… Libertate te iubim, ori invingem ori murim

PUBLICITATE Scuipi sînge atunci cînd te speli pe dinți? Precis ai hemoroizi!

“Am făcut 13 ani de puşcărie pentru un popor de idioţi”. Iată o afirmaţie gravă, care loveşte ca o ghioagă în însăşi esenţa fiinţei poporului nostru. (…) Cînd aflăm că afirmaţia din preambul i se datorează lui Petre Ţuţea nu o mai putem judeca în cheia suficienţei derizorii care ni se oferă pe toate canalele de comunicare. Ştim ce patriotism profund a animat întreaga viaţă a lui Ţuţea. Ştim că el vine din vremile cînd ideea de jertfă avea sens şi că aceasta îşi trăgea seva din iubire. Ştim că sacrificiul lui a fost făcut pentru credinţa în virtuţile acestui popor. Ştim că întreaga lui viaţă a fost devotată ridicării sale spirituale şi doar o revelaţie finală a zădărniciei l-a putut îndrepta către o atît de tragică concluzie. Nu cinismul ei ar trebui să ne cutremure, ci inexprimabila durere pe care trebuie să o fi avut în suflet cînd a lăsat să-i scape acest gînd. Tragedia care i-a cutremurat sufletul cînd s-a aflat pe patul morţii nu este cu nimic mai prejos decît tragedia întregii sale vieţi. Tocmai de aceea se cuvine să ne cutremurăm în faţa acestei afirmaţii, pe care cei mai mulţi au încercat discret să o strecoare sub preş. (…) Nu sunt adeptul trimiterilor moralizatoare la epoci trecute, dar parcă atunci cînd şcoala era cu adevărat obligatorie şi cînd ea era susţinută de oameni care o slujeau din vocaţie, scenele acestea erau doar excepţii în imaginea publică a colectivităţilor. Şcolile de astăzi se ocupă de orice, mai puţin de educaţie, iar magazinele de diplome (puzderia de universităţi particulare) amăgesc o generaţie pentru care agramatismul şi lipsa de discernămînt sunt vicii ridicate la rang de virtuţi, golănia fiind unul dintre cele mai vizibile. Cînd un prim-ministru cu diplome şterpelite prin trafic de influenţă îşi permite să adopte, în expuneri publice, un limbaj de mahala şmecheresc, este firesc ca reprezentanţii mai săraci cu duhul ai naţiunii să îl considere un adevărat model. Mai întîi în vorbe şi apoi în fapte. O asemenea atitudine este considerată cheia succesului şi se cere copiată instinctiv de către toţi aceia care văd în josnicie modul de a ajunge la bunăstare. (…) Golănia s-a întins şi în sferele instituţionalizate ale statului, acolo unde totul se subordonează politicului, din păcate cea mai joasă modalitate de degradare. Este zona în care se valorifică imoralitatea, josnicia, mitocănia, bădărănia, impostura, chiar şi prostia ascunsă în şmecherie harnică. Avansarea în ierarhia publică este cvasiobligatoriu însoţită de o decădere în omenie, atribut indispensabil al golăniei. Nu se poate face o prezentare exhaustivă a formelor ei de manifestare, mai ales că ele se diversifică la trecerea fiecărei clipe (…). Unii vor putea spune că asta nu este decît o văicăreală fără rost, dar îmi permit să sper că identificarea şi conştientizarea lor poate fi un prim pas spre marginalizarea, stigmatizarea şi eliminarea acestor metehne, proces de care societatea noastră are atîta nevoie. Faptul că unora dintre promotorii cei mai acerbi ai golăniei la nivel înalt a început să li se ofere liniştea ce îndeamnă la reflexie şi meditaţie poate miji o speranţă în acest sens.

citește… Golănia sufocă România

PUBLICITATE – Ai ochii roșii ca un semafor! – Mi-a venit ciclul!

Leave a Reply

Caută

Calendar

Meteo

24/02/2017, 23:47
Senin
Senin
13°C
Presiunea: 1010 mb
Umiditate: 54%
Vânt: 1 m/s V
Răsarit: 07:01
Apus: 17:57
Prognoza 24/02/2017
Zi
Parţial însorit
Parţial însorit
18°C
More forecast...
 

Meciuri celebre

EZ Search by Chessgames.com

Ferește mîna!!!