Ştiu că pot să trec prin zid!

Ştiu că pot să trec prin zid!

 

Am certitudinea că omenirea, specia umană trece, în momentul de faţă, printr-o perioadă de intense transformări. Fără să fac trimiteri la tot felul de preziceri mai mult sau mai puţin pertinente sau catastrofice, trebuie să admit, şi dumneavoastră să-mi fiţi părtaşi la idee, că viaţa noastră e mai plină de evenimente astronomice şi telurice,… familiare mai degrabă stelelor decît trecătoarei specii umane. Nu stiu, încă, dacă faptul este un privilegiu sau doar reglări de conturi ale unor karme pierdute în negura spiralelor temporale. Cutremurul din Japonia, mai mult sau mai puţin aşteptat, a declanşat o imensă tragedie locală cu reverberaţii planetare care, pe unii, i-a făcut să recitească efectele meteoritului rătăcit in stepa siberiană. Pe alţii, i-a trimis la scrierile biblice, slove care au o fortă  incomensurabil mai mare decît cel mai puternic tsunami pentru cei care CRED si care, deja, zîmbesc la gîndul că “zicerea cărţii” se-mplineşte inexorabil, silabă după silabă.

Pe agitaţii jurnalici mioritici i-a facut să intre-n vrie şi să dea pe gură prostii cum nici gîndacii de bucătărie n-ar gîndi, dac-ar putea gîndi (unii, de pildă, au descoperit, INFORMÎNDU-SE, că “Pacificul are un cerc care se spune că ar fi de foc”). La toate acestea, se-adaugă apropierea Lunii la cea mai mică distanţă de Terra şi un plus de vioiciune a exploziilor solare, hotărîte să spargă concurenţa săptămînalelor focuri de artificii de pe malurile Herăstrăului, la aniversarea zilei de naştere a nu-ştiu-cărei-secretare a nu-ştiu-cărui-ministru. Toate acestea fac parte din vîrtejul de evenimente care ne-au tulburat vieţile în ultima vreme şi care prefigurează schimbări majore şi esenţiale pe axa timpului.

Nu mă consider un om ieşit din comun, dar am conştiinţa unor calităti native, pentru care le sînt  recunoscator lui Dumnezeu şi părinţilor mei, în virtutea cărora trăiesc experienţe mai  puţin comune oamenilor obişnuiţi. Aşa se face că, în urma cu o săptămînă, am avut un vis foarte scurt, despre care nu eram hotărît să deschid o discutie. Evenimentele ulterioare m-au decis.

În starea de conştienţă a visului  fiind – clipeşti repetat şi-ţi spui, conştient, că esti în vis şi că te-ai putea trezi, dar nu te trezeşti – eram la o oarecare înălţime de unde vedeam o imensă tabelă portocalie, cam cît un teren de fotbal (în unghiul meu vizual, pentru ca ea n-avea limite), pe care erau trei rînduri orizontale cu casete în care erau înscrise cifre imense. În rindul de sus şi-n cel de jos, era numai cifra zero repetată. În rîndul din mijloc, era un fel de cronometru, care, în prima casetă din stînga, avea marcate secundele, iar în următoarele zecimi, sutimi, milionimi… Ceea ce-am văzut “de sus” a fost schimbarea regresivă a acestor cifre, dar într-un ritm mult încetinit… Totul părea redat pe ralenti…  Numărătoarea inversă a secundelor a-nceput, atenţie, de la 7… Cînd s-a ajuns la ZERO, s-a-ntîmplat ceva ce nu s-a mai petrecut de ani de zile la mine-acasă: am auzit ţipătul peruşei mele Bibina, care m-a adus brusc in realitate. Era în zorii zilei, iar ea nu m-a trezit niciodată (spre deosebire de răposatul Bibi care emitea primul semnal în secunda în care deschideam ochii!). Cele 7 secunde mi s-au părut mult mai lungi poate şi pentru faptul că, ştiind că visez, nu voiam să mă trezesc.

În urmă cu două zile, o nouă aventură onirică m-a pus în situaţia de-a-mi reevalua cunoştinţele  ştiinţifice şi culturale, în intenţia de-a găsi o explicaţie înainte de-a lua hotărîrea să-mi fac publice trăirile mele nocturne. Ceea ce s-a-ntîmplat acum două zile a fost foarte aproape de trăirile mele virtuale alături de eroii unei capodopere literare sau ai unor creaţii cinematografice de exceptie, emanaţii ale unor minţi despre care poţi bănui că sînt bîntuite de experienţe similare cu a mea. Mi-am pus serios întrebarea dacă Chris Nolan, în al lui INCEPTION, a inventat genial totul sau a transpus artistic o trăire onirică personală…

Totul a-nceput fără vreo introducere. Mi-am dat seama brusc că mă aflu într-un spaţiu care-mi era cunoscut, în linii mari… Era o casă foarte mare (bănuiesc), cu încăperi nu foarte înalte… În urechi aveam un zgomot surd, precum bîzîitul înfundat al motoarelor unei nave din filmele SF sau cel produs de liniile de înaltă tensiune… Pluteam uşor deasupra solului, iar încăperea din care a început visul era scăldată într-o lumină roşie joasă, asemănătoare celei dintr-un laborator foto. În  momentul acela, “plutind” către uşa din faţa mea, am avut gîndul ca POT TRECE PRIN EA. N-am ezitat şi… am trecut prin ea. În momentul trecerii, bîzîitul acela de fond s-a amplificat scurt, dar a marcat clar trecerea în altă încăpere. Următoarea cameră îmi era şi ea familiară, dar aici lumina era verde, un  verde la fel de “jos” ca şi roşul anterior. Am “plutit” spre peretele opus şi am avut gîndul ca POT TRECE PRIN EL. Şi-am trecut, cu acelaşi efect în urechi…

Deja aveam o stare de uşoară exaltare pentru că ŞTIAM CĂ SÎNT ÎN STAREA DE VIS, dar mă simţeam ca-ntr-o altă dimensiune în care PUTEAM FACE TOT CEEA CE GÎNDEAM. Clipeam fără teama că mă voi trezi!  Următorul spaţiu în care am pătruns era o altă cameră cu tot felul de piese de mobilier în care lumina era albastră, în acelaşi registru coborît… Aş zice (acum) că fiecărei camere i s-au “tăiat” celelalte culori din spectru, cu excepţia uneia, primară. Mi-am accelerat trecerile care, pe măsură ce se produceau, îmi creau o stare de încredere greu de descris. Am trecut prin 6 încăperi total diferite, în care lumina s-a repetat: roşu, verde, albstru, roşu, verde, albastru… În a 7a încăpere, era întuneric, dar la o masă joasă stătea un bărbat la care eu priveam de undeva, mai de sus (uşor “plonjat”)… Lumina (nu stiu de unde venea) cădea numai pe faţa lui. Omul avea o barbă neagră nu foarte mare, chiar îngrijită, şi a întors capul spre mine, privindu-mă calm, blînd şi cu puţină uimire, parcă. Figura lui îmi era familiară, fără să-l pot identifica, însă. În secunda următoare, “lumina” s-a stins şi… m-am trezit brusc.

A fost o experienţa extraordinară, pe care n-am mai trăit-o pînă acum şi pe care n-o voi uita. Cum vă mai spuneam, am “zburat” în spaţiu, am primit mesaje în spaţii greu de definit în cuvinte, am trăit şi stări “comune” – senzaţia de zbor e foarte uşor traductibilă de medici prin banale extrasistole (dar nici ei nu ştiu dacă creierul scoate repede din videotecă clipul cel mai potrivit cu evoluţia diverselor procese şi organe din corp sau călătoriile extrasenzoriale ale fiinţei noastre determină inima s-o ia razna). Dar o asemenea stare de ÎNCREDERE FOARTE PUTERNICĂ n-am mai avut.

Gîndul că pot trece prin uşi şi pereţi n-a fost o opţiune, ci o CERTITUDINE. În vis, aveam clară ideea că POT SĂ FAC AŞA CEVA! Şi, pe măsură ce străbăteam camerele, deveneam mai încrezător şi… îmi plăcea teribil! Refăcînd visul după ce m-am trezit, am băgat de seamă că, în vis fiind, am numărat camerele – au fost 7. Şi mai tulburătoare mi s-a părut secvenţa culorilor în care erau scăldate camerele: Roşu – Verde – Albastru, adică… RGB! Este platforma colorilor primare pe care se sprijină savante teorii despre văzul uman şi al primatelor, platforma extrem de familiară vieţii videoelectronice de astăzi. Interesant, nu?

Acum, abia aştept pasul următor. Pentru că am convingerea că mă aflu pe un drum fără-ntoarcere, ale cărui etape nu le cunosc, dar mi se fac cunoscute pe măsură ce le parcurg. Evident, trebuie să mă străduiesc să fiu la-nălţimea mesajelor care-mi parvin şi să deduc cea mai dreaptă cale, cu consecinţele de rigoare. Ceea ce ştiu SIGUR, acum, e că TREBUIE SĂ AM ÎNCREDERE TOTALĂ ÎN MINE ŞI-N CAPACITĂTILE MELE, mai ales în contextul încercărilor dure prin care trec. Mi s-a transmis limpede ceva esential: DACĂ VREI, POŢI SĂ TRECI CHIAR ŞI PRIN ZID!

 

10 Responses to Ştiu că pot să trec prin zid!
  1. Traditiile spirituale vorbesc despre nivelurile visarii, vezi “Arta Visatului” de Carlos Castaneda, sau traditia shivaita, cele 4 stari de constiinta arhetipale: starea de veghe, starea de vis, starea de somn profund fara vise si starea de transcendenta. In “Inception” sunt date cele 3 niveluri, prin care se poate spune ca se ajunge la stapanirea materiei, dar nu este pomenit si nivelul 4 de martor detasat. Asa cum avem difractia luminii – fasciculul de lumina care se transforma in curcubeu, asa se poate petrece si invers, de la materie spre spirit … din rosu …inapoi la alb. Albastrul este culoarea iubirii … si poate esti intr-o perioada cu probleme afective care te impiedica sa te intorci in albul imaculat. Ai avut un vis constient… Citeste “Din tainele universului astral”, de YRAM, parca … Acolo sunt descrise multe alte experiente …Succes!

    • @sv – Castaneda mi-e un prieten extrem de… credincios. Iar “Inception” este un film care merită mult mai multă atenție decît i s-a acordat și o discuție cu totul aparte. Cunoscînd că “portalul comunicării” nu are întotdeauna unse “balamalele”, cred că e acceptabilă și interpretarea deschiderii chakrei comunicării (culorile vizualizate-n vis corespund și culorilor chakrelor). Mulțumesc!

  2. Buna Doru, fain visul, mai ales ca l-ai tinut minte. Parerea mea e ca spiritul nostru e liber sa faca orice in planul astral. Senzatia care ti-a ramas e superba, mai ales ca ai trecut prin culori diferite…da… fain…..

    • Visul are, deja, urmări in realitatea pămînteană (pe care nu le dezvolt aici)… A fost precedat de altele, la fel de “generoase” în mesaje pe care trebuie sa le descifrez corect şi să urmez drumul deschis… Simt c-am urcat nişte trepte şi semnalele de confirmare sînt… motivante. 😉

  3. Adriana Rosu 15.03.2011 at 18:03 Reply

    Mi se spune des ca sunt un om echilibrat si… echilibrant, dar asta nu inseamna ca sunt “cu cativa pasi” inainte… Dumneavoastra aveti nelinistea cautatorului, iar cautatorul are sanse mari de a deveni un “gasitor”. 🙂
    Eu, in general, sunt linistita si multumita si…nu stiu daca e chiar bine. Plus ca nici nu visez asa de frumos.. 🙂

    • Adriana, starea ta de echilibru face ca plăcile tectonice să stea în banca lor. Căutarea unei pozitii mai “comode” inseamnă că… nu e chiar “de echilibru” starea respectivă. Echilibrul unui sistem nu înseamnă, în nici un caz, “blazarea” lui, ci platforma solidă de plecare spre noi explorări… 😉

  4. Semnificatia visului este cu totul alta. Sint frumoase comentariile, dar departe de adevar. Adevarul este ca in vis s-a facut o curatarea a chakrelor: rosu – e prima chakra, care e legatura cu pamintul, verde – este chakra sufletului (in plexul solar) si echivaleaza cu protectia, iar albastru – chakra gitului, unde, probabil, exista o nevoie intensa de comunicare (si probabil acolo era un blocaj). Asa se explica si faptul ca n-ai mai avansat spre urmatoarele chakre superioare. Acolo nu era nevoie. S-a echilibrat ceea ce era de echilibrat. E-n regula…

    • Adriana Rosu 16.03.2011 at 11:47 Reply

      Matrix, imi place interpretarea ta si cred ca e foarte aproape de adevar. Totusi, trebuie sa admitem ca s-a petrecut ceva deosebit, ca nu oricine are capacitatea sau… privilegiul de a-si curata/debloca chakrele in vis. Asta presupune ca persoana care experimenteaza asa ceva are un mare potential spiritual, iar acest potential ar fi de dorit sa fie cultivat, fructificat, pt ca “drumul” sa fie fara intoarcere… Deci, “e in regula”, cum zici tu, dar… vrem mai mult! 🙂

      • Da, Adriana. Ai pus punctul pe “i”. Prima conditie (si obligatorie) de-a merge inainte este “sa vrei”. Iar daca vorbim de evolutie spirituala, vorbim de un drum destul de anevoios. Conteaza cum iti duci crucea: daca o cari in spate… e grea si foarte grea; daca o porti in suflet, atunci nu mai simti povara! Succes!

        • Adriana Rosu 17.03.2011 at 11:58 Reply

          Submitted on 2011/03/17 at 11:58

          Foarte adevarat.. Cand acceptam crucea in sufletul nostru, drumul ce-l parcurcem pe calea evolutiei spirituale nu mai e atat de anevoios.. E presarat cu fructe dulci care hranesc sufletul.
          Eu o sa ma opresc aici, pt ca mi-e teama ca ne abatem prea mult de la subiectul articolului. 🙂


[top]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

UA-23386192-3